După un an de criză, România ajuns în faliment. Cum altfel poate fi interpretat anunţul preşedintelui şi premierului în exerciţiu că în decembrie nu se vor mai putea plăti salariile şi pensiile dacă nu primim banii de la FMI şi Comisia Europeană. Dacă nu cumva asistăm la o simplă – şi în acelaşi timp cinică – strategie de campanie, înseamnă că situaţia este mult mai gravă decât se recunoaşte oficial.
Declaraţiile preşedintelui şi ale premierului, repetate de mai multe ori astfel încât să fie clar că nu e vorba de o greşeală sunt oarecum surprinzătoare şi par a nu se susţine. Până acum nu s-a semnalat vreo cădere brutală a încasărilor la bugetul de stat, nici nu a avut loc o prăbuşire a cursului. Cifrele anunţate oficial anunţă scăderi între 6-7% ale încasărilor la bugetul de stat, în vreme ce cheltuielile au crescut cu cca opt procente. Dacă cifrele sunt reale, bugetul de stat poate suporta aşa ceva, mai ales că nu s-au anunţat investiţii majore. Ţinând cont de modul energic în care se împrumută ministerul de Finanţe, foamea de bani a bugetului de stat este foarte, ceea ce ridică serioase semne de întrebare asupra modului în care cheltuie guvernul Boc banii.
„Guvernul şi BNR nu îşi propun să scoată România din criza economică”
Este declaraţia francă a lui Traian Băsescu. Într-adevăr, decizia BNR de a limita creditarea în octombrie 2008 a aruncat România în recesiune cu cel puţin trei luni mai devreme, iar păstrarea dobânzilor la un nivel ridicat menţine în continuare creditul scump, atât în lei, cât şi în valută. Practic, BNR se comportă ca şi când economia românească este pândită de pericolul supraîncălzirii, nu ca şi când ne aflăm de trei trimestre în recesiune.
Pe lângă asta, BNR permite băncilor o opacitate semnalată şi într-un raport al Băncii Mondiale: „Băncile din România trebuie să dea dovadă de mai multă transparenţă în relaţia cu clienţii, prea puţin informaţi despre drepturile lor”, avertizează reprezentanţii Băncii Mondiale, în raportul cu privire la protecţia şi educaţia consumatorilor de produse şi servicii financiar-bancare.
Dar nu doar companiile suferă din cauza BNR. Persoanele fizice care s-au supraîndatorat prin accesarea de credite, relaxate în anii trecuţi, nu beneficiază de protecţie în cazul în care intră în imposibilitate de plată. “Statisticile arată că aproximativ 20% din creditele băncilor sunt neperformante, iar o lege privind declanşarea falimentului persoanelor fizice este imperios necesară, atunci când avem de-a face cu credite neperformante”, a declarat, în cadrul unui seminar pe tema insolvenţei, Gheorge Piperea, managing partner la Piperea şi Asociaţii.
Acesta a explicat că, deşi bancherii nu sunt de acord, aceştia ar trebui să ştie că, dacă rata de îndatorare, precum şi rata şomajului au crescut până la nivelul actual, trebuie neapărat să scape de creditele neperformante şi cu cât au mai multe credite, cu atât or să aibă mai puţin cash.
Pentru bănci, Legea insolvenţei comercianţilor ar însemna neobligativitatea constituirii de provizioane. ” O simplă executare silită poate dura până la patru ani. Debitorul nu poate fi uşor de dat afară şi, evident, va face tot ce-i stă în putinţă pe cale legală pentru a tergiversa executarea. Asta, mai ales, având în vedere că actualul Cod de procedură civilă permite tergiversarea executării”, a subliniat Piperea.
Acesta a menţionat că România şi Bulgaria sunt singurele state din Uniunea Europeană care nu au reglementat, printr-o lege generală sau specială, insolvenţa persoanelor fizice.
“Un credit neperformant presupune pentru bancă constituirea unui provizion de 100% pentru respectiva sumă împrumutată, astfel ca o lege a falimentului pentru particulari ar elibera bancile de constituirea unui provizion şi, deci, folosirea banilor”, a ţinut să sublinieze Piperea.
Deocamdată, BNR a permis băncilor să-şi ascundă gunoiul sub preş, externalizând creditele sau predându-le unor IFN pentru a-şi curăţa bilanţurile. Astfel, România este singura ţară în care băncile înregistrează în continuare profituri semnificative. La asta contribuie din plin şi guvernul Boc. „Ca de fiecare dată, băncile primesc un tratament preferenţial, fie că este criză sau nu, pentru că ele fac un dar economiei dacă dau credite. Instituţiile financiare de la noi fac profit din prostia statului român care a fost principalul lor client. În loc să facă restructurări atunci când trebuia, statul a menţinut cheltuielile ridicate”, a declarat Mihai Ionescu, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din România în Evenimentul Zilei.
Potrivit acestuia, statul are foarte multe facturi neonorate către mulţi agenţi economici. „Guvernul României este un restanţier cronic. Băncile nu au făcut, în această perioadă, decât să încurajeze prostia guvernamentală. Statul trebuia să meargă afară pentru a lua împrumuturi. Tot decontul crizei se vede în profitul băncilor de aici şi al celor care ne-au creditat din afară”, crede el.
Spre deosebire de alte guverne, guvernul Boc nu a luat nici o măsură pentru a contracara efectele crizei economice. Din contră a luat decizia de a creşte taxele – CASS-urile, impozitul forfetar, iar acum pregăteşte creşterea TVA – ceea ce a dus la închiderea a peste 130.000 de firme. Deşi avem un minister al IMM-urilor, ridicat de la rangul de simplă agenţie guvernamentală, acesta nu s-a remarcat cu nimic. Nu există politici de dezvoltare a IMM-urilor, nu există lobby la adresa BNR pentru ieftinirea finanţărilor. În nouă luni, datoria publică a explodat la niveluri record.
După ce au tăiat sursele externe de bani ale României, FMI, CE, BM sau euroobligaţiuni, cu scandalurile lor electorale, politicienii pun acum în pericol şi cursul. În cazul în care BNR va fi forţată să dea drumul la bani în piaţă, pentru ca băncile să-i poată da mai departe Finanţelor, cursul va fi foarte greu de apărat, informează cotidianul Gândul.
Anul trecut, pe fondul crizei economice dar şi al alegerilor generale, banca centrală a lăsat leul să se deprecieze pentru a alimenta cu bani Finanţele, prin intermediul băncilor comerciale, după cum a recunoscut în primăvară Mihai Tănăsescu, reprezentantul României la FMI, într-un interviu acordat Gândul. Cursul a crescut atunci de la circa 3,8 lei/euro până la peste 4,1 în doar câteva luni.
Cu tranşa FMI pusă sub semnul întrebării, la fel ca şi miliardul de la Comisia Europeană, dar şi cu amânarea euroobligaţiunilor, Finanţele sunt în situaţia de a scoate bani din piatră seacă. BNR ar putea ajuta Finanţele prin injectarea de lichiditate în piaţa monetară, pentru ca băncile să aibă lei cu care să cumpere titlurile de stat ale ministerului de resort. Există însă riscul ca această lichiditate să se întoarcă împotriva leului, metoda BNR de a ţine cursul fiind tocmai de a lăsa băncile fără lei.
Fondurile europene, punctul slab în 2009
Guvernul Boc este restanţier şi la absorbţia fondurilor europene. Chiar daca au înregistrat un avans de peste 53%, pana la 1,254 miliarde euro, fondurile europene atrase (preaderare şi post-aderare) sunt încă la un nivel destul de modest în raport cu proiectele iniţiate şi sumele disponibile. O absorbţie slabă va afecta programul de investiţii ale statului şi, implicit, creşterea economica din acest an. Specialiştii reclamă imobilismul autorităţilor de management şi spun că, în locul unor finanţări de proiecte cu fonduri nerambursabile, dar strict controlate, sunt preferate finanţările de la buget, fără o supraveghere atentă.
Pe de alta parte, chiar daca a beneficiat de intrări de 1,25 miliarde euro din fonduri europene, România a contribuit cu 812 milioane euro la bugetul Comisiei Europene în primele şase luni, astfel ca beneficiul net a fost de 442 milioane euro. Situaţia este uşor îmbunătăţită faţă de primul semestru din 2008, când beneficiul net a fost de doar 80 milioane euro. Asta se datorează în special sectorului privat, care a atras peste 90% din finanţări, în vreme ce autorităţile locale s-au implicat foarte puţin.
Pentru a compensa diminuarea încasărilor bugetare, autorităţile sperau ca 2009 sa fie anul absorbţiei fondurilor europene. Doar în 2009, Romania are la dispoziţie fonduri structurale (nerambursabile) de 3,3 miliarde euro, din care in prima jumătate a anului nu a atras decât 0,9 miliarde euro, potrivit datelor Ministerului de Finanţe. De asemenea, la sfârşitul acestui an se termina şi accesul la fondurile preaderare (PHARE, SAPARD si ISPA), din care Romania a atras pana acum 2,3 miliarde euro.
Pentru a doua jumătate a acestui an, Finanţele estimează că România va mai absorbi 1,7 miliarde euro, astfel încât totalul fondurilor atrase in 2009 să ajungă la aproape 3 miliarde euro, în vreme ce contribuţiile la bugetul Comisiei Europene sa fie de 1,6 miliarde euro.
“Chiar şi cei de la FMI prognozează ca Romania nu va atrage decât 5 miliarde euro din fondurile structurale pana în 2013. În plus, Comisia Europeana a notificat in mod expres Ministerul Transporturilor că nu a luat masuri organizatorice pentru atragerea fondurilor pentru infrastructură. Avem alocate 4,5 miliarde euro pentru infrastructura şi nu s-a făcut nimic. Nu există interes pentru a atrage bani europeni, pentru ca acolo sunt reguli stricte, în schimb, ne chinuim de ani de zile să facem infrastructura cu bani de la buget, unde nu contează cat costa kilometrul. O întreagă Europa şi-a făcut infrastructura cu fonduri europene, numai noi nu”, a spus Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR).
Noul guvern va avea datoria de a se concentra mai mult pe absorbţia acestor fonduri, deoarece situaţia în care se află România nu permite risipirea de resurse.
Perspectivele acordului cu FMI
“Prin comparaţie, când guvernul s-a prăbuşit în Letonia în februarie 2009, FMI a întârziat plata tranşei de bani din martie până în august. Fondurile au fost virate după ce au fost aprobate măsuri de austeritate suplimentare în bugetul pentru 2010. Deci chiar şi atunci FMI a pus un accent puternic pe planurile bugetare pentru 2010. În acelaşi timp, FMI ar putea adopta din nou o abordare mai blândă faţă de România”, se arată într-un raport al analiştilor ING Bank România.
Aceştia menţionează că România nu a aprobat un buget pentru 2010, iar această situaţie va continua până la formarea unui nou guvern.
Economiştii băncii consideră că posibilitatea majorării deficitului bugetar se menţine şi “hazardul moral” al politicienilor români ar putea creşte ca rezultat al îngăduinţei FMI. Potrivit teoriei economice, hazardul moral este situaţia în care o persoană sau o instituţie îşi asumă riscuri mai mari decât în mod normal întrucât o parte din acestea sunt transferate altei părţi, în baza unui contract.
Totodată, analiştii ING Bank cred că venirea misiunii FMI la Bucureşti pentru a doua revizuire a acordului stand-by este o încercare a instituţiei financiare internaţionale de a calma pieţele, în condiţiile în care temerile privind întârzierea tranşei ar conduce la majorarea primei de risc pentru România şi la intensificarea presiunilor de depreciere asupra leului.
“Decizia FMI de a începe a doua revizuire a acordului ar trebui să calmeze pieţele locale pe termen scurt”, concluzionează analiştii ING Bank România.
2010
Momentan, suntem lăsaţi să ne jucăm de-a alegerile prezidenţiale, după care va urma “nota de plată”. Tot ce nu a făcut guvernul Boc în nouă luni, va trebui să facă următorul guvern în maxim două la presiunea organismelor internaţionale. Vom avea cam ce s-a întâmplat în anii 97-98, mai puţin devalorizarea bruscă a monedei naţionale. Deci, 2010 va însemna:
– concedieri masive în zona bugetară, fiindcă statul pur şi simplu nu va mai avea bani pentru a ţine 1,4 milioane angajaţi;
– cheltuieli reduse de la bugetul de stat;
– o reducere în continuare a consumului;
– o ajustare a sectorului privat la noile condiţii de piaţă (adică alte restructurări şi concedieri).
Asta înseamnă, în principal, că sunt toate şansele ca T1 să fie punctul cel mai de jos. Este însă nesigur că din T2 va începe creşterea. Ca motoare principale de creştere a unei economii avem:
1) investiţiile străine (aici intră şi remiterile muncitorilor din străinătate);
2) investiţiile de stat;
3) exporturile.
Punctul unu a rezistat destul de bine, chiar neaşteptat, fiind pentru prima dată când avem excedent de cont curent. Investiţiile străine se vor ridica la cca 5 miliarde de euro anul acesta, aproape jumătate din cele din 2008, anul de vârf. Ţinând cont că 2009 este anul de vârf al crizei pentru economiile occidentale, se poate spera ca această cifră să rămână la fel sau chiar să crească uşor în 2010. Pe de alta parte, Raluca Anghel, reprezentanta Agenţiei Române de Investiţii Străine susţine că, în septembrie, oferea asistenţă pentru 22 de proiecte mari de investiţii care au “intrat” deja în Romania. Acestea ar însuma peste 1 miliard de euro şi vor crea 6.230 locuri de munca. Agenţia mai are în diferite faze de implementare alte 55 de proiecte ale investitorilor străini, care intenţionează să intre pe piaţă, şi care ar însuma 8,7 miliarde de euro, a mai declarat Raluca Anghel. Aceasta a mai spus ca nici unul dintre investitorii pe care îi consiliază ARIS nu s-a retras, până acum, din Romania.
În ceea ce priveşte banii de la căpşunari, aceştia au fost în valoare de 2,11 miliarde pe primul semestru, faţă de 3,19 miliarde în 2008. Împreună, cele două surse vor aduce venituri de 9 miliarde de euro. Banca Mondiala estima într-un studiu recent că totalul sumelor trimise de “stranieri” se va diminua cu 10% in acest an, faţă de nivelul de 6,6 miliarde euro de anul trecut. Totuşi, statisticile BNR indică la jumătatea anului o scădere cu 33% şi numai o revenire a economiilor occidentale ar putea tempera scăderea.
Punctul doi este cel mai nebulos dintre toate. Chiar nu pot să-mi dau seama ce a făcut guvernul Boc cu banii de am ajuns în situaţia de a nu plăti salarii şi pensii. Oricât de mult ar fi scăzut încasările la buget, oricât de mult ar fi crescut obligaţiile, bugetul de stat ar trebui să asigure fără probleme măcar salariile şi pensiile, mai ales că în cele 9 luni scurse nu au existat investiţii majore. Deci, fie asistăm la o prăbuşire a încasărilor la buget (deşi până acum scăderea anunţată era în jur de 6-7%, cifră consistentă cu scăderea economică), fie este pur şi simplu o tactică de campanie. Judecând după frenezia cu care se construieşte (în Bucureşti se fac anvelopări de blocuri, se construiesc parcări, plus lucrările mari, în alte oraşe se lucrează la greu – mai ales în cele cu primari PD), bani ar fi.
Punctul trei iar este OK, semnalele de la exportatori fiind pozitive. În Franţa şi Germania cresc comenzile către industrie, ceea ce se va reflecta şi în activitatea filialelor româneşti.
Din cele mai sus putem afirma că există şanse ca în 2010 economia românească să intre în teritoriu pozitiv, ajutată fiind şi de diminuarea efectului de bază (datele nu se vor mai raporta la 2008, an record pentru economia românească, ci la 2009, un an de scădere masivă). În mod sigur vom avea cel puţin un trimestru de creştere în 2010, dacă nu chiar două. Rămâne însă de văzut dacă ele vor fi suficiente pentru a duce economia în zona „verde”, sau vom rămâne pe „roşu”. Părerea mea este că şi 2010 va fi pe minus, undeva între 1 şi 2%, deşi este evident că este prematur pentru astfel de predicţii.