Viaţa fiecăruia dintre noi este influenţată zilnic de serviciile publice, dezvoltarea acestora influenţând direct nivelul de trai, prin satisfacerea unor nevoi recunoscute ca fiind de interes general şi a căror realizare nu este la îndemâna initiaţivei private, nevoi care pot viza garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
De mulţi ani, reforma serviciilor publice constituie în România o preocupare constantă, fiind legată de redefinirea rolului statului. În toate procesele de reformă a serviciilor publice regăsim într-o formă sau alta descentralizarea, consideratăo cale de îmbunătăţire a eficacităţii şi calităţiiserviciilor publice.
Administraţiile centrale din numeroase ţări, recunoscând importanţa descentralizării în reuşita reformeiserviciilor publice, au recurs la descentralizare şi au adoptat fie Carta europeană a autonomiei locale, fie echivalentul mondial al acesteia, Declaraţia mondială de autonomie locală a Uniunii Internaţionale a Autorităţilor Locale (IULA).
Descentralizarea serviciilor publice se concretizează în transferarea unor servicii de la “centru” spre comunităţile locale, în vederea satisfacerii unor nevoi sociale, direct de către comunitate. Ideea descentralizării este aceea a apropierii prestării serviciului de utilizatorii săi, de nevoile reale ale acestora.
În România, Constituţia din 1991, preciza în art. 119 că administraţia publică din unităţile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice. Acest principiu a fost dezvoltat de Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 şi, ulterior, de legea 215/2001.
Dezvoltarea serviciilor publice locale şi aplicarea principiului descentralizării au fost impulsionate de adoptarea legislaţiei în domeniul finanţelor publice locale, apreciindu-se că normele care asigură autorităţilor locale autonomie în diferite ramuri de activitate (cultură, instituţii sociale, sănătate, agricultură etc.) nu pot produce efectul dorit şi devin formale dacă nu sunt susţinuteşi de acte normative adecvate pentru crearea condiţiilor dezvoltării autonomiei şi în domeniul financiar. Pornind de la această constatare a fost adoptată Legea finanţelor publice locale nr. 189/1998. Un rol important l-a jucat adoptarea actelor normative în domeniul concesionării sau reglementării proprietăţii publice.
Începând din 2001, după adoptarea Strategiei de reformă a administraţiei publice, a avut loc un amplu proces de reglementare a serviciilor publice locale, adoptându-se Legea 326/2001 privind serviciile publice de gospodărie comunală şi o serie de acte normative ce vizează organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare, gospodărirea localităţilor urbane şi rurale, serviciile publice de salubrizare a localităţilor, serviciile de transport public local de călători, etc.
Rezultat al tendinţelor de descentralizare a serviciilor publice, începând din anul 2000, autorităţile locale au primit noi responsabilităţi, în domenii precum:
– colectarea impozitelor şi taxelor locale;
– susţinerea sistemului de protecţie a drepturilor copilului;
– susţinerea sistemului de protecţie a persoanelor cu handicap;
– asistenţa socială;
– învăţământul preuniversitar de stat;
– serviciile de gospodărie comunală;
– serviciile comunitare de urgenţă;
– serviciile de evidenţă informatizată a persoanei;
– serviciile de poliţie comunitară.
Aşadar, am asistat la un transfer continuu de noi atribuţii către autorităţile locale şi la un amplu proces de reglementare. În acest moment se naşte întrebarea firească: au autorităţile locale capacitatea să gestioneze noi probleme, ca o continuare a procesului de descentralizare?
Răspunsul la această întrebare presupune o atentă observare a modalităţilor în care administraţia publică locală asigură diferite prestaţii şi reprezintă suma răspunsurilor la o serie de alte întrebări:
La nivelul obiectivelor (misiune, politici şi strategii)
- Există la nivelul autorităţilor locale capacitatea strategică de a face alegeri şi de definire a priorităţilor?
- Există o viziune clară asupra responsabilităţilor care, în finalul procesului de descentralizare, vor fi transferate către administraţia publică locală şi o separare clară a responsabilităţilor între administraţia locală şi cea centrală?
- Sunt promovate principiile economiei de piaţă şi reducerea gradului de monopolizare în prestarea serviciilor publice?
- Există responsabilităţi ale autorităţilor locale cu privire la definirea calităţii serviciilor asigurate populaţiei?
La nivel organizatoric (proiectare, operaţiuni, roluri)
- Există flexibilitate şi adaptabilitate la noi sarcini?
- Există suficiente resurse pentru a fi realizate noi sarcini?
- Sunt definite clar rolurile şi responsabilităţile în cadrul aparatului de specialitate al autorităţilor locale?
- Responsabilităţile sunt distribuite uniform?
- Există colaborare între componentele structurii?
La nivelul tehnologiei (procesarea informaţiilor, echipamente)
- Sunt utilizate noi tehnologii pentru a creşte calitatea serviciilor publice?
- Există un potenţial de inovare şi creativitate adaptate noilor condiţii?
- Există capacitatea de a utiliza noile tehnologii?
În relaţia cu utilizatorii
- Se aplică principiul transparenţei?
- Sunt încorporate aşteptările utilizatorilor de servicii publice?
- Gradul de acces la aceste servicii este satisfăcător?
- Utilizatorilor li se oferă un accesfacil la servicii publice, sunt trataţi corespunzător?
La nivelul resurselor umane
- Există manageri profesionişti?
- Angajaţii publici sunt motivaţi?
- Se promovează meritul în recrutare, se dezvoltă cariera?
- Se încurajează iniţiativa?
- Angajaţii dispun de informaţiile necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile?
- Angajaţii participă la adoptarea deciziilor?
- Există personal de specialitate (fiscal, tehnic, etc.) cu ajutorul căruia administraţia publică să-şi îndeplinească sarcinile?
- Angajaţii sunt evaluaţi în funcţie de rezultate?
- Angajaţii sunt pregătiţi să răspundă la schimbare?
La nivelul resurselor financiare
- Transferul de responsabilităţi către administraţia publicălocală este însoţit de resursele financiare adecvate?
- Este atras capitalul privat în finanţarea investiţiilor?
- Este promovat creditul local pentru finaţarea serviciilor comunale?
- Există un sistem care să stimuleze autorităţile administraţiei publice locale în identificarea de noi resurse, pe de o parte şi raţionalizarea cheltuielilor, pe de altă parte?
- Există standarde de evaluare a costurilor diferitelor responsabilităţi ale administraţiei publice locale?
- Există criterii clare deechilibrare a bugetelor locale?
- Există un echilibru de resurse între mediul urban (în special municipiile reşedinţă de judeţ) şi cel rural?
- Există un sistem adecvat de control asupra gestiunii publice?
Analizând cu atenţie întrebările, fiecare dintre noi, în calitate de utilizator pentru o serie de servicii publice, poate formula răspunsuri, care nu sunt deloc încurajatoare pentru stadiul procesului de reformă a serviciilor publice locale. Rigiditatea şi incapacitatea de adaptare la noi cerinţe, lipsa de responsabilitate, inexistenţa competiţiei loiale şi lipsa de transparenţă reprezintă aspecte frecvent aduse în discuţie în criticile asupra administraţiei. Autorităţile publice locale au încă dificultăţi în a asigura serviciile existente, problema unor noi servicii de calitate fiind deja o perspectivă mult prea îndepărtată. Cauzele sunt multiple şi nu sunt simplu de înlăturat dar o veritabilă reformă a serviciilor publice, cu accent pe capacitatea de transpunere în practică a obiectivelor, pe dezvoltarea potenţialului creativ al resursele umane, pe schimbarea raporturilor cu utilizatorii sau pe încorporarea noilor tehnologii, în paralel cu creşterea capacităţii de atragere a resurselor financiare,poate conduce la creşterea performanţelor serviciilor publice.
