Partea a IIIa
Diasporele pe internet
Noile medii de comunicare par în mod special adecvate nevoilor comunităţilor diasporice. Comunităţile transnaţionale folosesc de asemenea extensiv servicii online ca Email, Internet Relay Chat, Usenet, Listserv şi World Wide Web. Aceste reţele globale permit realizarea unor legături relativ facile între membrii unei comunităţi stabiliţi pe diferite continente. Spre deosebire de modelul de comunicare audio şi video, care, deşi oferă acces restricţionat grupurilor minoritare, este linear, ierarhic şi scump, mediile on-line permit un acces mai uşor şi non-linear, în mare parte non-ierarhic, şi relativ ieftin (Karim, Smeltzer şi Loucheur, 1998). Capacitatea de a schimba mesaje între indivizi din diverse locuri ale planetei şi de a avea acces la informaţii privind comunitatea schimbă aproape instantaneu dinamica diasporei, permiţând legături îmbunătăţite din punct de vedere calitativ şi cantitativ. Pe măsură ce creşte numărul de limbi şi capabilităţi de traducere la nivelul software-ului on-line, un număr tot mai mare de vorbitori de alte limbi decât engleza sunt atraşi de acest mediu.
Grupurile postcoloniale, ca şi diasporele mai vechi comunică la nivel intercontinental prin reţele on-line. Conţinutul mesajelor lor constă în mare parte din informaţii culturale, religioase, genealogice şi privind patrimoniul. În unele cazuri, indivizi din diasporele respective construiesc resurse on-line în domeniul culturilor lor, în colaborare cu echipe de cercetare multiculturale. Având acces la resurse tehnologice mai avansate, membrii diasporelor din Vest produc CD-ROM-uri conţinând scrierile lor religioase. De exemplu, în SUA au fost publicate CD-ROM-uri ca Al-Quran al-Kareem, care conţin lecturi din Cartea Sfântă a Islamului, sau Scriptures and the Heritage of the Sikhs. Disponibilitatea simultană a textului, a componentei audio şi a graficii oferă nu doar un excelent mijloc de referinţă interactivă, ci şi un instrument educaţional superior pentru comunităţile spirituale, pentru care pronunţarea exactă a textelor religioase are o importanţă deosebită.
Deşi procente semnificative ale populaţiei totale din ţările cele mai avansate din punct de vedere tehnologic au acces la Internet, modelele de utilizare diferă foarte mult de factori ca vârsta, venitul, educaţia şi apropierea de zonele urbane. Există modele diferite de acces on-line în rândul comunităţilor minoritare – rata medie de acces pentru canadienii de origine chineză este mai mare decât cea a populaţiei canadiene totale, dar americanii de origine africană au cel mai scăzut nivel de acces din SUA. Accesul la tehnologie în ţările în curs de dezvoltare este mult inferior celui din ţările industrializate. În consecinţă, membrii grupurilor diasporice din Vest sunt mult mai activi în ceea ce priveşte producţia de resurse culturale pe web. O motivaţie principală în ceea ce priveşte comunităţile imigrante pare a fi cea a supravieţuirii în faţa producţiei culturale copleşitoare a culturii dominante şi limitele propriului acces la industriile culturale ale ţării de rezidenţă.
Un spaţiu substanţial este dedicat în mediile electronice genealogiei. Este un subiect de interes deosebit pentru membrii diasporelor, mai ales pentru cei ai căror înaintaşi au migrat cu câteva generaţii în urmă. Ei descoperă în internet o resursă remarcabilă pentru eforturile de a-şi reconstrui arborele genealogic. Există news-group-uri organizate în funcţie de numele de familie, de origine şi imigraţie, pe grupuri etnice şi evenimente istorice (în special războaie). Deşi web-site-urile genealogice care se ocupă de persoane de origine europeană sunt cele mai numeroase, indivizi de orice provenienţă îşi pot adăuga paginile personale la astfel de site-uri, care funcţionează ca un fel de registre genealogice. Unele site-uri comerciale facilitează căutarea internaţională de documentaţie folosind numele de familie drept cuvinte-cheie. Un serviciu din Olanda oferă asistenţă cetăţenilor de origine mixtă sud-asiatică şi europeană, asigurând accesul la arhive ale bisericilor, cimitirelor, regimentelor militare sau asociaţiilor comunitare.
Adesea migranţii recenţi, despărţiţi de familie şi prieteni, postează anunţuri pe diverse news-group-uri, menţionând detalii privind persoanele cu care vor să reintre în contact. Web-site-urile diasporice au adesea directoare globale cu membrii comunităţii. Adesea, acestea sunt organizate pe categorii ca instituţia de educaţie absolvită. Directoarele diasporice pe companii sau meserii sunt de asemenea postate on-line. O conferinţă internaţională a Asociaţiei de Schimb Ştiinţific şi Tehnologic cu Thailanda a propusdezvoltarea unui “link al experţilor thailandezi din întreaga lume.” Această reţea urmează să folosească tehnologii ale informaţiei şi comunicării pentru a mobiliza elementele ştiinţifice şi manageriale ale diasporei thailandeze, ca mijloc de a contracara, cel puţin parţial, exodul de inteligenţe din această ţară sud-est asiatică.
În unele cazuri, crearea de directoare diasporice este o problemă vitală. Necesitatea medicală de a identifica donatori de măduvă din propriul grup pentru tratarea celor şaizeci de boli ale sângelui a extins această căutare şi în spaţiul virtual. Sub egida Programului National Marrow Donor din Statele Unite, organizaţii comunitare ale americanilor de origine africană, asiatică, pacifică sau indigenă administrează web-site-uri prin care se identifică donatori adecvaţi de măduvă pentru pacienţii din propriile comunităţi. Sunt de asemenea incluse informaţii din arhivele din ţara de origine, deşi potenţialul oferit de reţelele electronice în ce priveşte alcătuirea de liste globale de donatori nu pare încă exploatat suficient. Se mai pot face încă multe lucruri în privinţa coordonării bazelor de date transnaţionale cu informaţii actualizate privind potenţialii donatori.
Deşi unele site-uri ale diasporelor cuprind materiale de arhivă şi academice, funcţia lor cea mai importantă este aceea de a acţiona ca depozitar şi mijloc de diseminare a cunoştinţelor culturale. Dată fiind cantitatea enormă a producţiei şi exportului realizate de industriile culturale occidentale, reţelele on-line facilitează accesul global la opiniile asiatice, latino-americane şi africane asupra lumii. Acesta este astfel un mijloc important de a contracara efectele imperialismului cultural şi de a promova o diversitate culturală globală. Membrii individuali ai diasporelor care au acces la mediile on-line pot participa într-un grad semnificativ la schimburile culturale care au loc de regulă într-o comunitate fizică. Deşi o reţea cibernetică nu permite acelaşi nivel de interacţiune ca o comunitate reală, ea facilitează comunicarea la un nivel mult mai mare decât fusese posibil anterior pentru grupurile diasporice. Folclorul tradiţional, arborele de familie, reuniunile, festivalurile, publicarea de ştiri şi locaţii globale ale instituţiilor comunitare sunt incluse toate în gama conţinuturilor web-site-urilor. Evenimentele curente şi tendinţele din grupurile transnaţionale sunt discutate de regulă de grupurile de discuţii on-line. Toate acestea formează o bază de cunoştinţe tot mai largă privind diaspora şi modul în care aceasta interacţionează cu sine şi cu alţii.
News-group-urile permit participarea utilizatorilor cu interese comune, stabiliţi oriunde în lume; aceştia au fost denumiţi cu sintagma “comunităţi virtuale” (Rheingold 1993). Totuşi, noţiunea de comunitate virtuală sau electronică pare mai adecvată fie atunci când vorbim despre o reţea liberă ce conectează rezidenţii unei anumite zone geografice, fie un grup diasporic ce este legat prin mai multe elemente, care împărtăşeşte un univers simbolic ce include o gamă largă de producători culturali (Mitra 1997). Într-adevăr, cyberspaţiul este adesea conceput ca un “loc” în care utilizatorii reconstituie electronic relaţiile care existau înainte de migrare. Vorbind despre participarea imigranţilor indieni pe soc.culture.india (sci), Ananda Mitra spune: “Se presupune că majoritatea membrilor comunităţii indiene accesează reţeaua şi găsesc astfel de mesaje generale şi astfel îşi restabilesc legăturile cu persoane pe care le-ar fi putut cunoaşte dinainte. Aceasta înseamnă că acea comunitate produsă de către şi în jurul sci este o reprezentare a legăturilor care existau înainte de experienţa diasporei. De exemplu, atunci când cineva găseşte un mesaj referitor la un anumit colegiu din India, avem de-a face cu un efort de a identifica, în interiorul comunităţii virtuale, relaţii familiare care au putut fi rupte prin procesul de mişcare geografică, dar care acum pot fi restabilite în spaţiul virtual al internetului.”
Continuare în numărul următor
