În ultimii ani, China a devenit una din puterile economice ale lumii. Dar, evoluţia sa vizează, pe lângă cucerirea a numeroase pieţe, restructurarea şi reformarea Armatei, precum şi ofensiva în spaţiu. Primii paşi spre a deveni una din superputerile lumii.
Motorul economiei mondiale
De mai mult timp, în cercurile politice internaţionale se vorbea de faptul că, în câteva decenii, China va deveni una din superputerile mondiale. Acest lucru devine cu atât mai realist dacă notăm câteva din evenimentele petrecute în ultima lună. În primul rând, potrivit ultimilor date statistice internaţionale, în Statele Unite, în pofida unei situaţii încă dificile pe piaţa forţei de muncă, PIB-ul a crescut, anual, cu 3,1 la sută în cursul trimestrului al doilea, iar Japonia este pe cale de a ieşi din criza economică, PIB-ul crescând cu 3,9 la sută în trimestrul al doilea. Aceste creşteri sunt însă de două ori mai mici decât ritmul remarcat în China, despre care guvernatorul Băncii Franţei, Jean-Claude Trichet, a estimat că a devenit “motorul economiei mondiale”, conform unui recent articol apărut în cotidianul “Liberation”. De asemenea, alt cotidian francez, “Le Figaro”, nota recent în articolul: “Apetitul fără limită al rechinului chinez” faptul că Republica Populară Chineză, “cândva exemplară în puritatea ei anticapitalistă, a devenit cel mai îngrijorător dintre “rechinii” de la Cancun. După 20 de luni de la intrarea în Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC),ea afişează o mondializare masivă, devorantă, lipsită de scrupule”.
În plină criză SARS, creşterea economică a fost de 8%
Pentru China, conform “Le Figaro” aderarea la OMC, confirmată în decembrie 2001, era o “încoronare”. În condiţiile aderării la OMC şi în pofida scenariilor sumbre elaborate în timpul epidemiei de pneumonie atipică, această ţară a înregistrat vara aceasta un ritm de creştere economică de peste 8%. În 2002, pe fondul unei relansări mondiale incerte, dinamismul chinez a alimentat un sfert din expansiunea comerţului internaţional, însă în valoare absolută, China se situează cu mult în urma Statelor Unite, Uniunii Europene sau Japoniei. Însă China a devenit anul trecut punctul de destinaţie numărul doi al investiţiilor directe internaţionale, imediat după Statele Unite, cu un stoc de 881 miliarde de dolari.
După ce a creat dificultăţi Taiwanului, Coreei de Sud sau Hong Kongului în industria jucăriilor sau a articolelor de sport, ea atacă în prezent o altă piaţă, de altfel mai disputată: aceea a materialului informatic, depăşind India, un alt gigant al Asiei. Ultimele venite în top, ecranele numerice plate construite în China se află la baza unor componente sofisticate fabricate în altă parte. În ce priveşte fabricarea de ordinatoare, China a depăşit Taiwanul. Situaţia este aproape aceeaşi în relaţiile comerciale cu Coreea de Sud şi Japonia. Demn de amintit în acest context este faptul că Republica Chineză a devenit anul trecut un exportator net de produse agricole. Pe piaţa internă, industria automobilelor reprezintă în prezent sectorul cel mai vibrant: pe primele şase luni ale anului, vânzările de autocare au crescut cu peste 80 la sută, iar beneficiile constructorilor naţionali s-au dublat şi se estimează că ar putea fi prima piaţă mondială de automobile, în 2020.
Reformă din temelii a Armatei
Dar ofensiva Chinei se manifestă pe toate planurile, nu numai economic cât şi militar şi al cuceririi spaţiului. “Armata Populară de Eliberare chineză, cea mai mare din lume, îşi continuă în marş forţat modernizarea”, nota recent “Liberation”. Modernizarea care înseamnă restructurare, deci reducerea numărului de militari. Deja o jumătate de milion de oameni au ieşit din armată din 1997 şi în prezent numără aproape 2,5 milioane de soldaţi şi ofiţeri. Alte 200000 de persoane vor mai fi disponibilizate până în 2005. Dar generalii chinezi visează nu numai la o restructurare care să ducă la o armată de profesionişti dar şi una ultramodernă. De aceea, în ultimul deceniu, accentul a fost pus în primul rând pe modernizarea echipamentului. China a devenit astfel primul client al industriei ruse de armament şi ar dori foarte mult ridicarea embargoului european asupra vânzărilor de arme către Beijing.
A treia putere spaţială
După patru ani de la lansarea primei sale navete spaţiale, China ţinteşte locul al treilea în ierarhia puterilor spaţiale ale planetei, după Rusia şi Statele Unite. În septembrie, urma să fie lansată prima navetă spaţială chineză cu echipaj, a afirmat ministrul chinez al Ştiinţei şi Tehnologiei, Gu Guanhua, care însă nu a precizat data exactă a lansării.
Va fi cea de-a cincea navetă spaţială “Wengzhou”, de data aceasta cu echipaj la bord. China dispune de un echipaj bine antrenat în fosta Uniune Sovietică. Potrivit unor surse citate de ABC , capsula navetei Wengzhou ar fi fost proiectată aproape în întregime după modelul celei sovietice Soiuz. Guvernul chinez a anunţat că pregăteşte zboruri experimentale fără echipaj pentru a explora suprafaţa Lunii şi a planetei Venus şi că ar testa inclusiv lansarea de rachete de pe sateliţi. Un motiv pentru ca analiştii străini să afirme că dezvoltarea programului spaţial chinez este mai mult legat de programele militare, mai afirmă ABC.
Beijingul în conflictul America – Coreea de NORD?
“China şi-a întărit recent forţele militare la frontiera cu vecinul său stalinist” – scrie cotidianul francez “Le Figaro”. Nimic nu indică faptul că Beijingul ar lua în consideraţie vreo operaţiune militară împotriva Coreei de Nord. Diviziile chineze – ale căror mişcări au fost semnalate, potrivit cotidianului din Hong Kong “South China Morning”, în jurul oraşelor de frontieră Hunchun, Tumen, Kaishan şi Linjiang – par a nu fi însoţite de blindate şi artilerie. Sunt trupe de infanterie similare celor care supraveghează, în vest, o altă regiune în fierbere, Xinjiangul musulman, la graniţa cu Asia centrală. “Le Figaro” consideră că “intrarea în scenă a armatei chineze în zona fluviilor de frontieră Tumen şi Yalou reprezintă în primul rând un mesaj clar adresat lui Kim Jong Il: în delirurile sale atomice, micul conducător de la Phenian este izolat. În pofida amintirii unui război comun împotriva americanilor, în urmă cu o jumătate de secol, el nu mai poate conta nici pe protecţia generalilor armatei populare chineze, nici măcar pe pasivitatea lor. În viitorul imediat, Beijingul şi Washingtonul sunt cei care au un interes comun împotriva Phenianului: a denucleariza Peninsula Coreeană şi a face să avanseze discuţiile cu Seulul. Comentatorul cotidianului francez consideră că “pentru a-l convinge pe Kim Jong Il să renunţe la şantajul nuclear şi la cursa înarmărilor, China şi Statele Unite se pot chiar înţelege pe termen scurt asupra mijloacelor: o demonstraţie de forţă dacă nu comună, cel puţin simultană. China a întărit paza la frontiera nord-coreeană într-un moment precis în care Statele Unite angajează, la rândul lor, mari manevre: un exerciţiu de poliţie maritimă de anvergură în vestul Pacificului, cu sprijinul forţelor navale australiene, britanice şi franceze. Este vorba de a descuraja Coreea de Nord să exporte în mod clandestin echipamente de ultimă generaţie ale tehnologiei sale militare. Pe toate laturile ţării sale, terestre sau maritime, Kim Jong Il este de acum înainte sub strictă supraveghere”.
