Dezvoltarea locală diversifică şi îmbogăţeşte activităţile pe un teritoriu dat prin mobilizarea resurselor şi energiilor existente în zonă. Rezultat al eforturilor unei populaţii, dezvoltarea locală înseamnă punerea în aplicare a unui proiect de dezvoltare economică, socială şi culturală.
Dezvoltarea locală presupune existenţa unui cadru normativ-procedural, a unui parteneriat local, a unei strategii de dezvoltare locală şi a unor resurse.
Componentele dezvoltării locale
a. Cadrul legal
Dezvoltarea unui teritoriu presupune existenţa unui cadru legal, care o poate încuraja sau stopa prin gradul de autonomie conferit actorilor locali sau prin gradul de implicare a nivelului statal. Cadrul legal, apanaj al nivelului central, are în vedere reglementări în domeniile:
– protecţia mediului;
– dezvoltare socială;
– economie şi piaţă;
– guvernare, instituţii;
– amenajarea teritoriului;
– educaţie şi formare;
– ştiinţă şi cercetare;
b. Parteneriat pentru dezvoltare
Parteneriatul poate fi definit ca un acord între două sau mai multe organisme, în vederea realizării unor obiective ce vizează creşterea bunăstării la nivel local.
Aceste organisme pot fi reprezentante ale sectorului public (nivelul local – primar, consiliul local, nivelul teritorial – prefect, servicii publice deconcentrate, nivelul central – Guvern, ministerele cu atribuţii în domenii precum economie, protecţie socială etc.), sectorului privat (oameni de afaceri, întreprinzători, fonduri de capital de risc, instituţii pentru atragere de investiţii, organizaţii patronale, asociaţii locale, regionale ale întreprinzătorilor, centre şi incubatoare de afaceri, parcuri tehnologice, consultanţi particulari etc.) şi societăţii civile (ONG-uri, mass-media, reprezentanţi ai bisericii, sindicate, personalităţi reprezentative ale comunităţii).
Dezvoltarea parteneriatelor ca o componentă a dezvoltării locale, presupune:
– dezvoltarea unor mecanisme participative de consultare a cetăţenilor pentru realizarea proiectelor importante ale administraţiei locale;
– asigurarea transparenţei la nivel de obiective generale şi specifice ale fiecărei entităţi publice.
c. Obiectivele şi strategia dezvoltării
Obiectivele dezvoltării locale pot fi formulate de către partenerii locali şi regionali care sunt interesaţi în rezolvarea problemelor proprii ariilor lor de acţiune şi sunt organizaţi în parteneriat al dezvoltării locale.
Obiectivele dezvoltării trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe:
– să fie specifice comunităţii;
– să fie măsurabile, în sensul că presupun existenţa unor indicatori calitativi şi cantitativi de măsurare;
– să fie adaptabile, adică să ţină cont de schimbările de mediu intern şi extern ale comunităţii;
– să fie realiste în sensul formulării lor pe baza analizei potenţialului local;
– să fie temporale, definite în timp.
Strategia de dezvoltare locală reprezintă un demers complex, rezultat al colaborării dintre actorii dezvoltării, ce presupune un efort amplu de formulare a obiectivelor, identificare a căilor strategice de atingere a acestora în acord cu resursele ce pot fi antrenate.
d. Resurse pentru dezvoltare
Aplicarea strategiei de dezvoltare presupune existenţa unor resurse: financiare, umane, materiale, informaţionale. Dezvoltarea trebuie să pornească de la resursele endogene şi să aibă în prim-plan resursa umană şi potenţialul creativ al acesteia. Statul şi autorităţile locale sunt responsabili pentru crearea mecanismelor de dezvoltare a resurselor proprii colectivităţilor locale.
e. Rezultate ale dezvoltării
Orice demers ce vizează dezvoltarea locală presupune etape de evaluare, ale căror rezultate sunt puncte de plecare pentru etapele următoare. Evaluarea se poate realiza de către fiecare actor implicat în procesele de dezvoltare, dar un rol important trebuie să fie atribuit comunităţii, cetăţenilor.
Considerată o temă tradiţională a acţiunilor municipale şi regionale, dezvoltarea locală şi-a pierdut din dinamism după cel de-al doilea război mondial, când progresul se identifica cu formularea unor soluţii centrale de dezvoltare economică. Tema a reapărut însă în momentul în care s-a apreciat că schimbările economice internaţionale tind să afecteze stabilitatea internă. Departe de a fi considerată expresia unor particularisme care ar trebui ţinute la distanţă de orice confruntare sau de orice concurenţă, această temă pune în mişcare strategii de consolidare a bazelor societăţii, situându-se în centrul strategiilor sociale şi culturale, strategiilor economice şistrategiilor politice.
Aşadar, putem aprecia dezvoltarea locală ca fiind un proces complex de creştere a bunăstării la nivelul unui teritoriu, prin acţiuni concertate ale actorilor locali, regionali şi naţionali, acţiuni ce vizează domeniile: protecţia mediului, dezvoltare socială, economie şi piaţă, guvernare, instituţii, informaţii, amenajarea teritoriului, educaţie şi formare, ştiinţă şi cercetare, pornind în primul rând de la potenţialul acelui teritoriu.
