Gerul năprasnic, înregistrat în primele ore ale dimineţii electorale de luni, 23 ianuarie, pare primul vinovat de slaba participare la vot a celor 25 de milioane de alegători, chemaţi la urne pentru a celebra importantul eveniment care a pus capăt celor 12 ani de viaţă a guvernării liberale canadiene.
Totuşi nu a dus şi la o victorie clară a conservatorilor, care, nevoiţi să formeze un guvern minoritar, nu vor putea să spere la un mandat “integral” în fruntea Ţării Frunzei de Arţar. Mai ales că, potrivit scorului electoral, va trebui să colaboreze cu formaţiunea care militează pentru independenţa provinciei Quebec (de expresie francofonă).
Frig şi dezinteres
De 25 de ani, Canada nu a mai organizat alegeri într-un mediu hibernal. Pentru o ţară unde iarna temperaturile scad în mod obişnuit sub 30 de grade, data aleasă pentru întâlnirea cu urnele poate fi decisivă. În orice caz, nu frigul a fost singurul impediment pentru ca cetăţenii să meargă la vot. Un alt factor decisiv a fost întunericul care s-a întins pe mare parte din zi în zonele din nord ale ţării. În ultima vreme, absenteismul a fost marele protagonist al evenimentelor electorale. La alegerile generale desfăşurate în 2004 s-a înregistrat cea mai scăzută rata de participare din istoria ţării, doar 61 la sută din canadieni optând pentru a-şi exercita dreptul la vot. În afară de frig, un alt factor al absenteismului este interesul tot mai scăzut al canadienilor faţă de politică, mai ales al tinerilor, potrivit unui reportaj al CBC – televiziunea publică federală – care a remarcat în schimb voinţa noilor canadieni, imigranţii veniţi din alte ţări, care speră să-şi exercite cât mai curând dreptul la vot.
Conservatorii, între ciocan şi nicovală
Din cele 308 de locuri ale Parlamentului, conservatorii au obţinut 105, faţă de 91 ale liberalilor conduşi de premierul în exerciţiu Paul Martin, 49 ale Blocului Quebecois şi 23 atribuite Noului Partid Democrat. Câştigarea alegerilor nu-i va permite însă Partidului Conservator să formeze un cabinet majoritar, fiind nevoit să încheie alianţe cu social-democraţii din NDP sau cu separatiştii din Blocul Quebecois. Deocamdată, se pare că social-democraţii nu vor acorda sprijin guvernului Harper.
Alegerile au pus capăt unui ciclu. Premierul în exerciţiu al Canadei, Paul Martin, 67 ani, învins la urne, a anunţat că va părăsi conducerea Partidului Liberal. El şi-a recunoscut înfrângerea şi l-a felicitat pe adversarul său conservator Stephen Harper pentru victoria care a pus capăt celor 12 ani de putere pentru Partidul Liberal. A fost o epocă pe care ţara a trăit-o ca pe o perioadă de creştere economică continuă, stimulată, în mare parte, de preţurile mari la petrol şi gaze pe care Canada le exportă în SUA. Însă această dezvoltare a fost umbrită de corupţie. Harper – avocat, căsătorit şi tată a doi copii – s-a impus pe scena politică datorită unificării dreptei, divizate până în 2003, în ultraconservatoarea Alianţă Canadiană, cu o prezenţă puternică în vest, şi
Partidul Conservator, având fieful în est.
Scandalurile de corupţie nu au lovit prea mult în liberali
Pe fondul uzurii politice de 12 ani şi al scandalurilor de corupţie, conservatorii au reuşit să devină stăpâni ai sondajelor încă din a doua jumătate a campaniei electorale. Harper, un economist în vârstă de 46 de ani, născut la Toronto, dar format în partea de vest a ţării şi căruia i se datorează fuziunea dreptei, s-a angajat să reducă impozitele fără să afecteze programele sociale şi să rectifice politicile asupra avortului şi căsătoriile homosexuale. Liderul conservator a adoptat puncte de vedere mai flexibile faţă de Quebec şi naţionalişti.
Adversarii au încercat să-l caricaturizeze pe Harper ca pe o versiune canadiană a lui George W. Bush. Partidul Conservator are în program reducerea impozitelor federale, intensificarea luptei împotriva criminalităţii violente, mărirea cheltuielilor de apărare şi o politică externă mai apropiată de cea a Statelor Unite, faţă de care guvernul lui Paul Martin se distanţase în ultimii ani.
O româncă a provocat demisia unui ministru liberal
În scandalurile în care au fost implicaţi liberalii canadieni a fost implicată şi o dansatoare exotică, de fapt stripteuză, din România. Scandalul a a avut-o în prim-plan pe ministrul imigraţiei. Aceasta a fost acuzată că i-ar fi acordat rezidenţă pentru că ar fi lucrat ca voluntară în campania electorală pentru alegerile legislative de anul trecut. Românca avea numele de scenă “Andreea” şi venise cu contract pentru un club de la Niagara. Apropiindu-se expirarea contractului, ea a încercat să obţină rezidenţa canadiană. A găsit formula angajării ca voluntar la biroul lui Judy Sgro, la acea vreme ministrul imigraţiei. Aceasta i-a mulţumit româncei pentru contribuţie, acordându-i rezidenţa. Un subaltern al lui Sgro a fost acuzat de presa canadiană că ar fi facilitat acordarea de rezidenţă şi unei alte stripteuze. De asemenea, o altă dansatoare exotică, Alina Bălăican, a obţinut rezidenţa chiar cu trei zile înainte de alegeri. Aceasta încercase anterior să obţină rezidenţa prin căsătoria cu un canadian de 44 de ani, dar nici acest lucru nu a ajutat-o, ea riscând să fie trimisă în România dacă nu şi-ar fi rezolvat această chestiune. “Salvarea” a venit de la ministrul imigraţiei. Sgro şi-a dat în cele din urmă demisia în luna ianuarie a anului trecut după ce s-a aflat că şi alţi imigranţi au primit rezidenţă pentru că au lucrat în campania sa electorală. Ea este, în prezent, parlamentar din partea partidului condus de liberalul Paul Martin.
Problema conservatorilor
Bazat în special în vestul Canadei şi fără nici un singur deputat în cele trei mari oraşe ale Canadei, Toronto, Montreal şi Vancouver, Partidul Conservator va trebui să convingă electoratul urban din est că nu este un partid fundamentalist. Partidului Conservator îi lipsesc 31 de mandate pentru a avea o majoritate absolută în Camera Comunelor. Cum în Canada “marile coaliţii”, de tipul celei din Germania, nu sunt uzuale, este clar că Partidul Liberal nu va coopera cu Steven Harper la guvernare.
Partidul Conservator a promis mărirea prerogativelor provinciilor şi o “reechilibrare fiscală” în favoarea Quebecului. Ca urmare, PC a obţinut 10 din cele 75 de mandate de deputat în Quebec, acolo unde în 2004 nu câştigase nici un mandat.
Rămâne de văzut cum va putea colabora un Partid Conservator, de centru-dreapta, predominant anglofon şi vestic, cu Blocul Quebecois, exclusiv francofon, de centru-stânga şi având obiectiv declarat separarea Quebecului de Canada.
Noi alegeri?
Istoria Canadei arată că guvernele minoritare nu au viaţă lungă. Cel mai recent exemplu: cabinetul liberal condus de Paul Martin a durat doar 18 luni. Aşa încât cabinetul Steven Harper ar putea avea aceeaşi soartă, dar are avantajul că nu are împotriva sa uzura puterii. De aceea unii analişti vorbesc de posibilitatea convocării de noi alegeri.
