În timp ce statele din zona OCDE vor înregistra o creştere economică de 3,4%, pentru anul acesta, în zona euro creşterea este estimată la 1,6%, în comparaţie cu SUA a căror creştere economică va fi de 4,7%.Una din cauze este şomajul care se menţine la niveluri ridicate în marile economii europene, aproape 9%. Performanţele slabe ale Franţei, Germaniei şi Italiei contribuie la această situaţie.
În raportul său semestrial asupra perspectivelor economiei mondiale, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) acordă pentru ansamblul economiei mondiale o notă foarte bună, nu însă şi pentru continentul european. “Economia mondială se află pe calea unei relansări viguroase şi durabile”, a afirmat economistul-şef al OCDE, Jean Philippe Cotis.
Creşterea este explozivă pe continentul asiatic, unde China are preconizată o rată de creştere de 8,3% în acest an, după 9,1 %, în 2003, iar creşterea Japoniei ar urma să atingă 3% în 2004 şi 2,8 % în 2005, după ce ani buni imperiul nipon nu s-a mai bucurat de aceleaşi creşteri care l-au făcut faimos.
În Statele Unite se preconizează o creştere de 4,7%pentru 2004 şi 3,7% pentru 2005, iar ţările anglofone au o evoluţie bună, mai arartă raportul OCDE.
Europa, însă, nu beneficiază de veşti prea bune. Cererea internă şi cheltuielile de consum rămân “de o fragilitate surprinzătoare”. Şomajul se menţine foarte ridicat. Relansarea, mai spuneJean Philippe Cotis este “anormal de săracă” în locuri de muncă. Ţările din zona OCDE vor înregistra o creştere de 3,4% în 2004, urmată de o uşoară încetinire anul următor, 3,3%. Zona euro se situează cu 1,8 puncte sub această cifră, fiind preconizată de 1,6% pentru 2004.
Una din cauze este şomajul. Acesta se menţine la niveluri ridicate în marile economii ale zonei euro, unde ar urma să atingă 8,8% în 2004. Cu o rată de 9,9%, în 2004 Franţa, înregistrează, potrivit OCDE, cea mai slabă performanţă între ţările din zona euro. “Creşterea este aproape universală şi se realizează fără noi” , conchide Jean Philippe Cotis, care adaugă că “este, aşadar, urgent ca marile ţări ale Europei continentale să înţeleagă mai bine de ce performanţele lor sunt categoric inferioare celorlalte economii ale OCDE şi să adopte măsurile necesare pentru a surmonta aceste situaţii”. El consideră că autorităţile fiscale au “pierdut controlul”. Dorinţa de a stăvili creşterea presiunii fiscale dublată de incapacitatea de a reduce cheltuielile publice a condus la o situaţie care a agravat deficitele structurale.
Economiştii OCDE avertizează împotriva mai multor factori de fragilitate: creşterea puternică a preţurilor petrolului începând din toamna trecută, reducerea foarte sensibilă a primelor de risc pe pieţele financiare care face să planeze riscul unei corecţii pe pieţele de obligaţiuni şi de acţiuni şi, în sfârşit, amploarea deficitelor externe .
Analiştii sunt unanim de părere că performanţele slabe ale Franţei, Germaniei şi Italiei, cele trei mari economii ale zonei euro, au contribuit major la această situaţie. “Bomboana pe colivă” a fost pusă de ţări mici vest europene, precum Olanda, care au reuşit acelaşi performanţe negative. Totuşi, pe plan european singurele performanţe pozitive le-a avut Marea Britanie.
“Bieţii noi europeni, intraţi într-o zonă de depresie”
Acesta este titlul unui editorial din “Le Monde” care face un tablou corect al situaţiei din zona euro legat de recenta aderare a celor zece fost comunitate la Uniunea Europeană.” Aţi aşteptat atât de mult această aderare. Şi, de-a lungul deceniilor de comunism, aţi visat atât de mult la libertatea existentă de cealaltă parte a Zidului Berlinului, la civilizaţia consumului, la lumina liberei iniţiative! Pentru ca, la 1 mai 2004, să daţi de o Europă aflată în curs de îmbătrânire, care nu mai are nici un resort economic, minată de un şomaj de 9%, aflată în declin ştiinţific şi în criză politică, instituţională şi psihologică!”, scrie Eric Le Boucher. “Voi, viitorii membri ai UE, nu meritaţi aşa ceva. Polonezi, istoria este, încă o dată, împotriva voastră! Şi a voastră sloveni, unguri, letoni… După lunga iarnă sovietică, intraţi în “iarna” europeană, potrivit termenului Fondului Monetar International, care, recent, a calificat astfel proasta stare a conjuncturii zonei euro. Trasă în jos de trio-ul Italia-Germania-Franţa, creşterea se va “târâ”, în această zonă, în anul în curs, la un nivel de sub 1,7%, în timp ce, în lume, înregistrează un salt (…) Polonezi cu o creştere de 4,5 % scontată în acest an, unguri cu 4 %/, lituanieni cu 6,5 % sunteţi siguri că vreţi să vă alăturaţi ŤCelor 15ť?” întreabă “Le Monde”.
Depresia europeană
Semnele de depresie ale zonei euro semnate de “Le Monde” nu sunt singulare. Neîncrederea în viitor era de 100% în Germania-, conform unui sondaj recent. Economia germană este în continuare pradă pesimismului, consideră şase institute germane de cercetare economică. În raportul de primăvară consacrat situaţiei economiei germane, institutele respective au revizuit în jos previziunile lor de creştere economică. Deficitul bugetar ar urma – pentru a patra oară consecutiv – se depăşească limita de 3% din Produsul Intern Brut pentru a atinge 3,5% în 2005. Acest pronostic agravează în acelaşi timp previziunile experţilor de la Bruxelles, care mizau pe un deficit stabilizat la 2,8% din Produsul Intern Brut, precum şi previziunile guvernului german.
Situaţia este mult mai gravă decât ar părea. Preşedintele Germaniei, Johannes Rau, a adus la sfârşitul mandatului critici elitei politice şi economice a ţării. “Unele personalităţi ce deţin funcţii în sfera politică sau economică deturnează fără jenă fonduri în propriul buzunar”, a spus Rau. “Adesea, simţul pentru ceea ce este bine şi potrivit pare să fi dispărut”, a avertizat el, adăugând “egoismul, lăcomia şi pretenţiile existente în părţi ale aşa-numitei elite prejudiciază încrederea în însăşi instituţiile statului, atunci când reprezentanţii lor întrec orice măsură”.
“Nu cunosc în afară de Germania- nici o altă ţară- în care atât de mulţi demnitari să vorbească cu atâta poftă despre cât de rău merg lucrurile”, a mai spus Rau.
Semne bune la orizont nu prea se văd. În Germania, o dezbatere care probabil va ţine capul de afiş şi în celelalte economii ale zonei euro este aceea a posibilităţii ca marile intreprinderi să-şi mute fabricile în estul Europei. Explicaţia ar fi simplă: costuri de producţie reduse ca urmare a salariilor de trei-patru ori mai mici decât în zona euro. Acest lucru ar conduce la creşterea şi mai accentuată a şomajului, care este, deja, una din cauzele principale ale actualei situaţii economice.
Se caută soluţii
Miniştrii de finanţe din Franţa, Germania- şi Marea Britanie au publicat un articol încotidianul “Financial Times” despre starea economiei europene. Cei trei ajung la concluzia că regulile fiscale comune nu ajută la îmbunătăţirea situaţiei şi că pactul de stabilitate european, pe care oricum Franţa şi Germania- nu l-au respectat, este deja învechit. Nivelul scăzut al creşterii economice este cu atât mai îngrijorător, cu cât Uniunea Europeană are de înfruntat o concurenţă puternică pe plan global, ceea ce o obligă să adopte politici mai deschise şi mai eficiente.Cei trei cred că este nevoie de continuarea liberalizării produselor şi serviciilor, astfel încât să se poată trage maximum de foloase de pe urma pieţei unice. Mai este recomandată reevaluarea şi renunţarea la regulamentele birocratice care sufocă creşterea economică şi crearea de noi slujbe. Însă, elementul cel mai important, conform BBC, este cererea lor privind reanalizarea pactului de stabilitate. “În evaluarea situaţiei finanţelor publice ale fiecărei ţări în parte trebuie să ţinem cont de condiţiile structurale şi ciclice specifice şi să ne concentrăm pe ce trebuie făcut pe termen lung. Trebuie luate în considerare în acelaşi timp nivelul datoriilor, finanţarea de o manieră realistă a sistemului de pensii şi de sănătate şi îmbunătăţirea stării finanţelor publice”, este concluzia celortrei miniştri de finanţe europeni.
