Ca viitor membru al Uniunii Europene, România are nevoie de o forţă de factură populară puternică. În acelaşi timp, este de aşteptat în cel mai scurt timp o clarificare a spectrului politc, astfel încât, alături de PSD, partidul de centru-stânga, să apară o formaţiune importantă de centru-dreapta. Este de dorit ca cele două proiecte să fie realizate de unul şi acelaşi partid politic.
Afilieri internaţionale
Abia în ultimii ani, pe măsură ce s-a aprofundat procesul de aderare a României la Uniunea Europeană, partidele politice au devenit cu adevărat interesate de legăturile şi afilierile internaţionale. Partidul Social Democrat, principala forţă de opoziţie, face parte din Internaţionala Socialistă începând din 2003. Partidul Democrat, mai vechi membru al aceleiaşi internaţionale, îşi pune de ceva vreme problema propriei identităţi doctrinare, fapt care poate conduce şi la o nouă afiliere politică. Partidul România Mare, formaţiunea retoricii antisistem, şi-a schimbat deja liderul şi denumirea (în Partidul Popular România Mare), având ca obiectiv dobândirea în viitorul apropiat a unei legitimităţi internaţionale. Chiar şi Partidul Naţional Liberal, afiliat la Partidul European Liberal, are între membrii săi susţinători ai trecerii în barca popularilor. Nevoia de legitimitate internaţională se explică prin dorinţa partidelor de a face parte dintr-un grup recunoscut şi influent, în măsură să ofere protecţie şi prestigiu membrilor lor. Aceasta este şi o confirmare a caracterului democratic al formaţiunilor, o garanţie a modernizării şi a adecvării lor politice. Recent, România a primit din partea Parlamentului European avizul conform pentru Tratatul de Aderare la UE şi importanţa afilierii la anumite grupuri politice, capabile să susţină interesele României în cadrul Uniunii Europene, a fost mai vizibilă ca oricând.
Culoarul “popular”
Decăderea politică şi electorală a PNŢCD a lăsat liber un culoar de afiliere la Partidul Popular European. Acesta este cel mai important grup din Parlamentul European. Influenţa sa în afacerile europene ar putea avea ca efect creşterea influenţei interne a formaţiunii româneşti afiliate. Atracţia faţă de populari se explică şi prin necesitatea realizării unui bloc politic capabil să facă o concurenţă reală marelui partid de stânga PSD. Este discutabil, însă, gradul în care o asemenea înregimentare politică are efecte pe plan intern în orice condiţii. În ciuda susţinerii popularilor europeni, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat, partid care şi-a schimbat anul acesta numele, devenind Partidul Popular Creştin-Democrat, nu a reuşit să intre în Parlament. Aceeaşi soartă a avut-o Acţiunea Populară, un partid alcătuit din ţărănişti rămaşi credincioşi fostului preşedinte Emil Constantinescu. Urmând această logică, este de presupus că aderarea PPRM la Partidul Popular European nu va avea un efect electoral pozitiv. Având în vedere tipul de electorat al acestui partid, este de aşteptat chiar ca popularitatea unui PPRM devenit popular să scadă. Aderarea PPRM la Partidul Popular European ar aduce, în mod aparent bizar, PPRM în aceeaşi grupare politică din care face parte şi UDMR (afiliată la Partidul Popular European).
O problemă de centru-dreapta
Este foarte clar că afilierea internaţională aduce beneficii partidelor şi României dacă aceste partide sunt puternice. Aşadar, în acest moment, chestiunea este interesantă numai în cazul PNL şi al PD. Fostul preşedinte liberal Valeriu Stoica este iniţiatorul ideii de fuziune “populară” a celor două formaţiuni. Rodul acestei unificări ar fi un partid puternic de centru-dreapta, capabil să facă faţă socialiştilor întruchipaţi de PSD. Opţiunea populară, care nu exclude probabil şi absorbţia altor componente politice ca PPCD sau AP era argumentată şi de nevoia de a realiza un compromis ideologic între un partid de centru-dreapta (PNL) şi un partid de centru-stânga (PD). Ideea a întâmpinat rezistenţe de la început şi din ambele partide. Foarte mulţi membri ai PNL s-au arătat ostili schimbării liberalismului atât de drag, considerând că o eventuală fuziune trebuie să aibă loc în jurul PNL, singurul partid parlamentar de centru-dreapta. În ciuda proastei relaţii cu Internaţionala Socialistă, nici membrii PD nu au fost foarte încântaţi de trecerea la populari. PD este în prezent principalul partid de guvernământ. Tentaţia sa permanentă este aceea de a lua locul PSD pe partea stângă a spectrului politic. Această tentaţie este considerată însă ca fiind nerealistă de partizanii fuziunii cu PNL. Dovadă că PD nu şi-a clarificat încă direcţia de viitor este şi dorinţa unui grup din partid de a adera, fără PNL, la Partidul Popular European.
Nici liberali, nici social-democraţi
Trebuie spus că, în PNL, nu toţi liberalii sunt liberali. Consistenţa ideologică a partidului condus de Călin Popescu Tăriceanu a fost diluată, mai ales prin fuziunea cu ApR, fosta formaţiune a fostului pedeserist Teodor Meleşcanu. În al doilea rând, componenţii partidului de astăzi sunt destul de departe de partidul liberal tradiţional, creatorul României Mari şi aşa mai departe. La fel, nu toţi pediştii sunt social-democraţi. Din punct de vedere doctrinar, PD, ca participant la o guvernare de dreapta, este din ce în ce mai departe de conceptele politice promovate în Internaţionala Socialistă. Pentru PD, problema rămânerii în Internaţională este legată strict de raporturile de putere cu PSD şi, evident, cu PNL.
Viitorul Partid Popular
Viitorul “popular” al celor două partide depinde de mai mulţi factori, printre care: evoluţia PSD sub noua conducere Mircea Geoană-Adrian Năstase, evoluţia raporturilor dintre preşedintele ex-democrat Traian Băsescu şi premierul liberal Călin Popescu Tăriceanu, dinamica electorală a celor două partide (PD pare să fie în creştere, în timp ce PNL stagnează), proiectele viitoarei conduceri a PD, aleasă după congresul din luna iunie. Este previzibil că, pe fondul erodării la guvernare a Alianţei, dar mai ales al înnoirii structurii de conducere, PSD va începe să-şi reconsolideze poziţia pe scena politică. Acest lucru va obliga PD la o repoziţionare şi o aşezare mai clară pe direcţia populară. În luna iunie va avea loc la Bucureşti o reuniune a grupului parlamentar al Partidului Popular European, în care va fi, desigur, ridicată problema îngrijorătoare a situaţiei creştin-democraţiei din România. Este de aşteptat ca PPCD să anunţe, cu această ocazie, intenţia sa de a fuziona cu unul din cele două partide: PNL sau PD. În acest caz, rolul PPCD ar fi identic cu cel jucat de PSDR în procesul de aderare a PSD la Internaţionala Socialistă. Fuziunea cu PNŢCD, ciudăţenia propusă de Viorel Cataramă la ultimul Congres PNL, ar putea părea în curând o soluţie viabilă.(A. S.)
