Scăderea în sectoarele de producţie, locuinţe şi de export în China sugerează o creştere mai lentă a produsului intern brut pentru al doilea an consecutiv în anul 2012. Conducerea Chinei se schimbă pentru prima dată într-un deceniu, iar liderii săi au sugerat că noile schimbări nu vor influenţa semnificativ politica economică. Reducerea ritmului de creştere economică în China cuplată cu austeritatea economică europeană şi creşterea modestă a economiei Statelor Unite arată că revigorarea economiei mondiale mai are de aşteptat.
Semnul concret de încetinire este dat de reducerea creşterii economice la 7 la sută pentru primul trimestru al acestui an în comparaţie cu o rată anuală de 9,2 la sută. Reducerea producţiei a fost însoţită de o scădere drastică a exporturilor. O dată cu încetinirea creşterii economice, rata inflaţiei a scăzut la aproximativ 4 la sută, anul trecut vârful inflaţiei ajungând la aproximativ 8 la sută.
Putem privi încetinirea ritmului de creştere economică din China într-un context mai larg.
Economia Uniunii Europene a suferit ca urmare a crizei datoriilor suverane. Banca Centrală Europeană (BCE) a extins facilităţile din decembrie anul trecut cu aproape 1 trilion de euro pentru a garanta rata scăzută a dobânzii pentru băncile europene. BCE, aşa cum afirma noul preşedinte, Mario Draghi, îşi propune să ajute băncile europene să-şi repare bilanţurile în faţa incertitudinii privind împrumuturile substanţiale acordate guvernelor europene instabile. Această măsură împreună cu planul din februarie şi martie de „izolare” a datoriei greceşti sunt menite să calmeze pieţele financiare în prima parte a anului 2012.
Economia Statelor Unite a crescut în trimestrul trei al anului trecut cu 1,8 la sută şi în trimestrul patru la 3 la sută. Cele mai multe estimări indică o creştere economică pentru prima jumătate a anului 2012 sub 2 la sută. Federal Reserve, de asemenea, încearcă să păstreze rate ale dobânzii foarte scăzute.
Banca Japoniei încearcă să pună capăt deflaţiei persistente de multă vreme în această ţară printr-o ţintă de 1 la sută inflaţie reală. Efectul rezultat este modest până în prezent, cu o oarecare creştere pe bursa de valori şi o apreciere moderată a yenului.
O concluzie izbitoare cu privire la perspectivele de creştere economică a Chinei reiese din această scurtă trecere în revistă a economiei globale pentru anul 2012: încetinirea ritmului de creştere economică a Chinei nu este de bun augur pentru econom ia globală. Încetinirea economiei chinezeşti alături de pierderile de impuls din SUA şi Europa ar putea depăşi dezamăgirile din 2010 şi 2011.
O oportunitate Leadership pentru China
Cum inflaţia a scăzut sub obiectivul de 4 la sută stabilit de factorii de decizie politică a Chinei şi deficitul bugetar a scăzut sub 2 la sută din PIB, China ar putea gestiona economia în vederea stimulării ei. Factorii de decizie politică ar putea suplimenta cheltuielile cu privire la dezvoltarea transportului şi a infrastructurii rurale, în special având în vedere impactul scăderii ritmului de creştere a exporturilor şi de creştere slabă a economiei globale.
Noii lideri de la Beijing ar putea rupe cu tradiţia şi ar putea semnala perspectivele lor privind rolul Chinei în economia mondială prin intensificarea stimulării creşterii economice într-un moment în care economia mondială are nevoie de ajutor. Acest tip de iniţiativă ar reprezenta o modalitate eficientă de a spori imaginea Chinei ca o economie matură de conducere.
