Interviu cu Lucian Cosinschi, masterand la European College Of Liberal Arts Berlin
Care a fost motivul pentru care ai dorit să urmezi un program de studii aprofundate în Europa?
Nu aş spune că am dorit să “urmez un program de studii” oarecare; am plecat exact pentru acest program. Ştiam lucruri despre acest colegiu de ceva vreme – câţiva ani -înainte să plec şi aveam cunoştinţe şi despre idealurile lor, şi despre modul cum sunt ele puse în practică de la an la an.
De ce ai ales acest program?
Idealurile pe care le ei le promovau pe site şi prin activitatea educaţională din colegiu se potriveau de minune cu idealurile mele. Tipul de educaţie, disciplina, seriozitatea cu care abordau problemele, condiţiile de viaţă de acolo – tot ce puteam vedea de la distanţă, prin contactul limitat cu ECLA (site-ul instituţiei şi informaţia culeasă de la alţi români care trecuseră deja prin programe de acolo) – mi-au indicat clar că este instituţia la care aş fi vrut să am ocazia să studiez. Aşa că, după ce am terminat facultatea, mi-am depus dosarul acolo.
Cum sunt colegii?
În clipa de faţă sunt reprezentate în cele două programe anuale ale colegiului aproximativ 20 de ţări, iar colegiul are cupuţin peste 40 de studenţi. Şi acest fapt nu este întâmplător. Această varietate are un rol esenţial în tipul de educaţie promovat în ECLA. Studenţii locuiesc în acelaşi campus confortabil, prin urmare, sunt permanent în contact. Unii chiar se plâng de lipsa intimităţii (şi să nu vă imaginaţi că există cămine suprapopulate ca în România – maxim doi studenţi în camere de mărimea celor în care găseşti câte opt studenţi în Regie plus spaţii comune – doar că nu este uşor să petreci luni de zile într-un grup aproape închis), dar şi această apropiere este intenţionată şi are aspect educaţional. Problemele în faţa cărora studenţii sunt puşi în programă – de natură etică sau filosofică – au un impact direct în viaţa de cămin. Cu alte cuvinte studenţii nu doar învaţă despre o problemă morală sau alta, ci au şi ocazia să se confrunte în viaţa de dincolo de curs şi astfel şcoala nu este separată de viaţa privată. Acesta este un aspect important al ideii educaţionale din ECLA. Viaţa în această comunitate în care aproape fiecare are alt punct de vedere nu este tocmai uşoară exact datorită acestor probleme subliniate şi adâncite în lecturi şi seminarii, dar sunt lucruri miraculoase care se întâmplă acolo. Unul dintre ele este o încredere fantastică în colegi, în faptul că ei sunt bine-intenţionaţi. În alte condiţii probabil că viaţa într-o comunitate atât de strânsă ar fi un coşmar.
Cum sunt profesorii?
Profesorii sunt, într-o măsură cu mult mai mare decât în alte şcoli, parte a comunităţii. Esenţial este faptul că oameni care au doctorate din Cambridge, Columbia, Oxford, Harvard etc. sunt accesibili studenţilor atât în calitate de profesori, dar şi în calitatea lor de oameni. În acest colegiu profesorii nu “dau lecţii” studenţilor, ci lucrează împreună cu studenţii la a căuta direcţia de soluţionare a problemelor în discuţie. Există chiar un sistem care încearcă să asigure această relativă egalitate: conferinţele sunt întotdeauna date de un profesor care nu are ca specialitate obiectul conferinţei respective. În acelaşi timp în sală sunt prezenţi profesori specialişti şi nespecialişti alături de studenţi pentru a pune întrebări şi a analiza pe toate părţile teza prezentată. Într-un fel toţi suntem egali în faţa unor întrebări ca “Ce este fericirea, iubirea sau binele?”, iar profesorii noştri ne ghidează sau ne deschid posibile căi către o soluţie, nu ne oferă soluţia în sine. Faptul că mâncăm, cântăm, mergem la concerte, filme etc. împreună cu ei este o şansă fantastică dea continua discuţiile deschise în seminarii şi în ceea ce se numeşte în mod tradiţional “viaţă privată”. Acest sistem nu uşurează deloc viaţa profesorilor. Este foarte greu de negociat rolurile atât de fluide în acestă comunitate, dar autoritatea lor e bazată pe realitatea valorii lor profesionale şi personale dublate de o muncă fantastică.
Cum e structurat programul educaţional de acolo?
ECLA oferă momentan trei programe: “International Summer University” – şase săptămâni, “Academy Year” şi “Project Year” – ambele câte un an universitar. Urmează ca în câţiva ani ECLA să ofere un program BA (diplomă universitară) complet. Există mulţi studenţi care au venit la un moment dat pentru şcoala de vară şi au rămas apoi şi pentru unul sau ambele programe. ECLA promovează un program bazat pe ceea ce se numeşte “educaţie personală” centrată pe investigarea unor probleme perene, abordate cu ajutorul unor instrumente date de filosofie, istorie şi critică literară în principal într-o comunitate foarte strâns unită. De aceea nu este neapărat important ce anume se studiază – roman, text filosofic sau liric, muzică sau film -, ci cum se face sau se pot aborda acestea în diferite perspective. De exemplu primul trimestru din Academy Year a fost centrat în jurul unor probleme cum ar fi democraţia. În fiecare săptămână se citesc texte importante din literatură şi filosofie (predominat occidentale), se vizionează filme şi se fac audiţii care însumează diferite căi de abordare a aceloraşi probleme aflate în discuţie. În Project Year cursul central încearcă să adâncească şi mai mult abordarea interdisciplinară. Astfel în primul trimestru am studiat primele câteva săptămâni texte din S. Freud pentru a ne familiariza cu diferitele concepte din textele originale. Au urmat secţiuni în care am văzut cum ar putea aborda un istoric documentele citite, apoi un critic literar şi un filosof. Ce argumente, ce tip de citire presupun practic aceste abordări asupra unor texte. Apoi am văzut cum diferitele concepte iniţiate de Freud se transformă în diferite direcţii în scrierile urmaşilor.
În afară de aceste cursuri centrale (Core course) la care participă în întregime efectivul de studenţi din fiecare program, există şi un sistem de opţionale (teatru, matematică, istoria artei şi multe altele) care vin să întregească şi să diversifice experienţa educaţională din colegiu. În plus, în Project Year fiecare student este îndrumat de un profesor pentru a duce la capăt un proiect de cercetare pe parcursul anului. Lucrul pe care toate acestea îl au în comun este că accentul nu se pune pe memorarea unor cunoştinţe dintr-un domeniu sau altul, ci pe însuşirea unor aptitudini de analiză care, devenite reflex, vor determina o creştere a nivelului intelectual în viaţă în general. Un lucru interesant este că în Academy Year este interzisă utilizarea surselor secundare: studentul se confruntă direct exact cu textul şi nu prin intermediul altor puncte de vedere. Acesta este un exemplu de seriozitate cu care sunt abordate texte importante, de încrederea în toţi participanţii din cadrul programului, dar şi de presiunea constantă de natură intelectuală.
Luat în serios, programul este extrem de dificil. Cantitatea de material de parcurs şi de “rumegat” este mare şi problemele, de multe ori, copleşitoare. Pe de altă parte nu există examene în sensul clasic. Activitatea în seminar, eseurile de la sfârşitul fiecărei săptămâni, discuţiile cu profesorii, toate contează. În felul acesta nu există posibilitatea ca un student să înveţe în ultima săptămână pentru examenele finale. Munca trebuie distribuită uniform pe parcursul anului, iar presiunea este tot timpul constantă. Studenţilor li se oferă însă totul pentru a se concentra asupra învăţatului: cazare, masă, facilităţi pentru sport etc. Adunate, toate acestea fac din ECLA un paradis pentru educaţie.
Ce vei face după ce vei termina acest program?
Eu am participat la ambele programe anuale ale ECLA şi ştiu de la foşti studenţi aici cât este de complicată întoarcerea într-un sistem educaţional obişnuit. Pentru moment plănuiesc să rămân în Berlin pentru a-mi perfecţiona limba germană. (Sunt de aproape doi ani acolo şi cu mari eforturi sunt abia intermediar – aceasta ar trebui să spună ceva despre cantitatea de muncă în engleză pe care aceste programe o presupun.) Între timp voi căuta un program de doctorat potrivit pentru mine şi sper ca în câţiva ani să încep şi studiile doctorale.
Te vei întoarce în România?
Nu mi-am planificat niciodată să plec din România, dar domeniile de care aş fi eu interesat, seriozitatea şi nu în ultimul rând banii disponibili fac această decizie naturală cel puţin până la finalul studiilor.
Cât costă colegiul?
Taxa pe care o percepe colegiul este de 5000 euro pe trimestru, dar cheltuielile colegiului sunt cu mult mai mari. Mai mult, colegiul finanţează aplicanţii care nu pot plăti această taxă. Studenţii nu primesc bani, ci servicii, dar acestea creează o atmosferă confortabilă pentru oricine. Eu sunt beneficiarul unei burse întregi şi sunt mai mult decât mulţumit de ceea ce mi se oferă cu atât mai mult cu cât studenţii au la dispoziţie diferite posibilităţi de finanţare şi pentru proiecte ale lor în cadrul colegiului: de la piese de teatru, la ieşiri educaţionale în alte oraşe, la filme de scurt metraj etc.
Interviu realizat de Cristian BANU
