De curând,Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a dat publicităţii datele epidemiologice pe anul 2005 privind infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) şi boala datorată acestui virus – sindromul imunodeficienţei umane dobândite (SIDA).
Privire generală
Prima descriere a acestei afecţiuni a fost făcută în anul 1981. De atunci şi până astăzi, infecţia cu HIV şi SIDA s-au dovedit a fi una dintre cele mai grave epidemii din istoria medicinii. Numărul victimelor se ridică până în prezent la peste 25 milioane, ceea ce transformă boala într-o adevărată pandemie ucigătoare.
Progresele în privinţa diagnosticului şi tratamentului, ca şi în domeniul prevenţiei prin modificarea comportamentului sexual şi vaccin s-au dovedit nesemnificative, rezultatele directe ducând mai degrabă la redistribuirea cazurilor pe glob decât la reducerea sau măcar stagnarea numărului acestora. Astfel, decesele datorate SIDA depăşesc 3 milioane în 2005, peste o jumătate de milion (570.000) fiind la copii sub vârsta de 15 ani.
Ultimele statistici publicate de OMS arată că estimările anterioare au fost cu mult depăşite. În anii ’80 se considera că în 2000 se vor înregistra circa 3 milioane de cazuri, majoritatea bărbaţi homosexuali vest-europeni. Anul 2005 a venit cu peste 40 milioane de persoane infectate, grupa de risc maxim fiind femeile din Africa Sub-Sahariană.
Pe glob
Cea mai “fierbinte” zonă a globului privind numărul de cazuri şi posibilitatea de transmitere a infecţiei cu HIV esta în prezent Africa Sub-Sahariană. Aici sunt concentrate circa 26 milioane de persoane infectate cu HIV, peste trei sferturi fiind femei.
Tendinţa generală este de creştere a numărului de cazuri de infecţie HIV/SIDA. Cea mai favorabilă situaţie se înregistrază în Europa de Vest şi America de Nord. Aici ultimii doi ani au adus o creştere de0,1 milioane de cazuri, nou-infectaţii numărând doar 2000 iar nivelul deceselor fiind relativ mic (300.000). Aceste zone sunt cele care au beneficiat cel mai mult de programele destinate persoanelor afectate, ca şi de medicamentele antiretrovirale specifice.
Activitatea concertată împotriva HIV/ SIDA a înregistrat în statistici puţine succese. Este vorba despre scăderea numărului de victime în rândul homosexualilor din ţările Europei de Vest, tinerilor din Uganda, practicanţilor comerţului sexual şi beneficiarilor acestuia din Cambodgia şi Thailanda, persoanelor care se droghează pe cale intravenoasăîn Spania şi Brazilia. Din păcate, acţiuni similare nu au avut eficienţa scontată în ţări ca Zimbabwe, Kenya şi Haiti unde prevalenţa s-a păstrat.
A doua zonă de maximă incidenţă a HIV/SIDA după Africa Sub-Saharianăeste cea a Insulelor Caraibe.
Europa de Est, alături de Asia Centrală şi de Est, intră şi ea într-o categorie nu prea optimistă. Din 2003 până în 2005, numărul persoanelor infectate cu HIV a crescut cu aproximativ un sfert (1,6 milioane), iar cel al deceselor practic s-a dublat (62.000). În Asia Orientală se observă, pentru aceeaşi perioadă, o creştere a numărului de persoane infectate cu aproximativ o cincime (870.000 ).
Cea mai afectată categorie în prezent este cea a femeilor. Anul 2005 înregistrează circa 18 milioane de femei cu HIV, cu aproximativ un milion mai mult decât în urmă cu doi ani, peste 13,5 milioane dintre acestea trăind în Africa Sub-Sahariană. Tendinţa actuală a infecţiei cu HIV este de a se intensifica în special în sudul Africii. Numărul de femei însărcinate este îngrijorător de mare (circa 20%) în cel puţinşase ţări africane, iar în Botswana şi Swaziland procentul se ridică la aproximativ 30%. În Mozambic, lucrurile par să meargă spre bine în populaţia generală, dar numărul femeilor însărcinate infectate cu HIV depăşeşte 20%.
În România
Europa de Est se înscrie în tendinţa generală de creştere a numărului de cazuri de infecţie cu HIV/SIDA, datele din această zonă fiind în mare măsură comparabile cu cele din America Latină. Numărul total de cazuri infectate se ridică la circa 1,6 milioane, dintre care circa 270.000 nou-infectaţi, iar decedaţi de SIDA circa 62.000. Cele mai afectate în acest sens sunt Ucraina şi Federaţia Rusă pe primul loc, urmate îndeaproape de Belarus şi Republica Moldova.
România este nominalizată ca fiind cea mai afectată ţară din această zonă. Nu doar tendinţa de creştere a numărului de cazuri face din ţara noastră o nedorită excepţie, dar şi modalităţile de transmitere a maladiei, ca şi repartizarea cazurilor pe grupe de vârstă şi categorii de bolnavi sunt particulare. În timp ce în toată Europa principala modalitate de transmitere a HIV continuă să fie raporturile sexuale neprotejate între bărbaţi, în România transmiterea acestei boli infecţioase se face în primul rând prin raporturi heterosexuale neprotejate, locul doi revenind autoadministrărilor intravenoase a drogurilor recreaţionale făcute în condiţii promiscue. De asemenea, în timp ce în Ucraina şi Federaţia Rusă două treimi dintre cazuri sunt la tineri între 15 şi 30 de ani, în România aceeaşi proporţie este reprezentată de copii cu vârsta sub 15 ani.
În ceea ce priveşte statisticile oficiale româneşti, ele sunt dificil de găsit sau nu au termen de comparaţie cu anii trecuţi. De curând, mass-media a făcut publicedate de la Ministerul Sănătăţii care arătau că vârful incidenţei infecţiei HIV/SIDA în ţara noastră s-ar fi epuizat la începutul anilor ’90 şi că numărul de cazuri în prezent ar fi în scădere, cu un maxim la adolescenţi. Datele centralizate de organizaţiile internaţionale de profil însă diferă sensibil, fiind confirmate şi de concluzia raportului comisiei de specialitate a OMS. Astfel, din 2000 până în prezent, numărul total de cazuri de infecţii HIV şi SIDA a crescut constant (de la sub 11.000 de cazuri în anul 2000 la aproape 16.000 în iunie 2005). Dintre acestea, circa 2000 de cazuri reprezintă creşterea din ultimii doi ani a numărului de cazuri de boală, numărul total de bolnavi SIDA din iunie 2005 fiind oficial de mai puţin de 10.000, peste 7000 fiind copii. Cazurile noi de infecţii HIV depistate în prima jumătate a anului trecut se ridică la peste 6.000, dintre care copiii sub 15 ani sunt aproape 4.500. Aceste date apar în condiţiile în care recensământul populaţiei realizat în anul 2002 arăta că populaţia României este în scădere (21.680.181 de locuitori în 2002, pierzând între anii 2000 şi 2002, prin emigrare sau deces, circa un milion de locuitori), la fel ca natalitatea, iar numărul copiilor cu vârsta sub 15 ani este mai mic de 4 milioane.
