Soarele a început să apună în “imperiul bolivarian” condus de Hugo Chávez. În dimineaţa zilei de 1 martie 2008 liderul narcoterorist columbian Luis Edgar Devia, alias „Raul Reyes“, a fost ucis de rachete lansate de forţele armate columbiene asupra taberei sale de gherilă din statul învecinat Ecuador. Incidentul a declanşat o furtună căreia ar putea să-i cadă pradă şi preşedintele corupt şi arogant al Venezuelei, Hugo Chávez.
Cu câteva luni înainte, în ianuarie, acoliţii lui Chávez din Adunarea Naţională a Venezuelei îşi aplaudau furtunos conducătorul suprem în timp ce acesta acorda statutul de “combatanţi” legitimi Forţelor Armate Revoluţionare ale Columbiei (FARC) şi micii Armate de Eliberare Naţională, recunoscându-le drept parte a mişcării sale “bolivariene”.
Chávez a fost atât de revoltat că guvernul columbian a îndrăznit să-i omoare amicul terorist, încât şi-a implicat ţara într-un război imposibil de câştigat. A ordonat armatei să desfăşoare tancuri în apropierea graniţei, întrerupând relaţiile comerciale bilaterale cu Columbia, vitale pentru ţara sa. Locotenent-colonelul Chávez ar putea fi singurul lider militar din istorie care atacă propriile căi de aprovizionare.
Este evident că autorităţile SUA urmăresc îndeaproape colaborarea strânsă dintre tabăra lui Chávez şi FARC.
Chávez şi-a schimbat poziţia în câteva zile, după ce autorităţile columbiene au început să publice primele din cele câteva mii de fişiere electronice cu documente compromiţătoare care demonstrează implicarea lui Chávez, a unor oficiali guvernamentali ecuadorieni şi a altora în sprijinirea FARC. Opoziţia venezueleană, Frontul Patriotic, condus de respectatul lider democrat Oswaldo Alvarez Paz, a denunţat alianţa lui Chávez cu FARC drept trădare a intereselor Venezuelei.
De la uciderea lui Reyes în luna martie, trei alţi importanţi comandanţi ai FARC au fost asasinaţi de propriii oameni, s-au predat sau au murit din cauze naturale. În ciuda pretenţiilor furioase ale lui Chávez, nici Statele Unite, nici Uniunea Europeană nu au eliminat gherilele columbiene de pe lista de grupări care susţin terorismul. În ciuda dezminţirilor sale vehemente, o comisie a Interpol a autentificat documentele care îl implică pe Chávez în susţinerea teroriştilor FARC.
În iunie, guvernul Statelor Unite a sancţionat oficial un înalt diplomat venezuelean pentru sprijinul acordat grupării teroriste Hezbollah. Este foarte clar că autorităţile americane analizează atent colaborarea dintre tabăra lui Chávez şi FARC, şi că înalţi oficiali venezueleni ar putea fi sancţionaţi de SUA pentru complicitate.
Eliberarea spectaculoasă a trei antreprenori americani, a fostei candidate la preşedinţia Columbiei Ingrid Betancourt şi a altor 11 ostatici de către FARC a reprezentat o lovitură importantă la adresa campaniei bolivariene internaţionale ale lui Chávez.
Chiar înainte de eliberarea lui Betancourt, Chávez a emis o ruşinoasă declaraţie de repudiere a FARC, cerând grupării să elibereze ostaticii şi să depună armele necondiţionat. „O mişcare de gherilă înarmată nu-şi are locul în America Latină în acest moment”, recomanda Chávez.
În plus, el a fost obligat să ia măsuri pentru a se împăca cu Uribe, aşteptându-se în curând o întâlnire a celor doi lideri în vederea reluării relaţiilor „normale”.
Acoliţii din Bolivia şi Ecuador îşi pierd legitimitatea pe zi ce trece, iar susţinătorul lor din Caracas îşi linge rănile. În ţară, Chávez este nevoit să recurgă la artificii tehnice pentru a împiedica participarea unor figuri populare ale opoziţiei la următoarele alegeri regionale şi locale. Deşi a folosit aparatul poliţienesc al statului pentru a-şi impune controlul absolut asupra tribunalelor, a adunării naţionale şi a comisiei electorale, lipsa alimentelor, rata în creştere a criminalităţii şi corupţia generalizată l-au făcut tot mai puţin popular. Susţinătorii lui Chávez din armată şi din propria mişcare bolivariană rămân să se întrebe dacă sprijinul imoral şi necugetat acordat de acesta teroriştilor va conduce la acuzarea lor de către Statele Unite sau îi va târî într-un alt război pe care nu-l pot câştiga.
În concluzie, Hugo Chávez, omul care s-a pretins a fi reprezentantul nemuritorului Simon Bolivar, pare să intre în criză de timp. (Michael Cohen)
