Ca reacţie la discursul preşedintelui Obama cu ocazia anului nou persan, Nowruz, autorităţile iraniene au declarat: vorbele sunt frumoase, dar ceea ce aşteaptă Iranul este o schimbare concretă în politica SUA. Declaraţiile iranienilor au fost prezentate, de mare parte a presei americane, ca dovadă că autorităţile iraniene nu sunt interesate de îmbunătăţirea relaţiilor. Însă o altă interpretare este cel puţin plauzibilă: aceea că Iranul aşteaptă schimbări concrete în politica SUA.
Sunt SUA capabile să facă modificări concrete în politica privind Iranul? Schimbările pentru îmbunătăţirea relaţiilor între cele două state ar putea fi:
Autorizarea de contacte de rutină între diplomaţii americani şi iranieni
În acest moment, dacă eşti diplomat american în orice ţară, în orice forum internaţional, şi dacă un diplomat iranian aşezat alături strănută, ar trebui să facă cerere la Washington pentru a primi permisiunea să îi spui “Noroc.” Există o multitudine de probleme în lume, şi asupra multora SUA şi Iranul împărtăşesc aceleaşi poziţii. Diplomaţilor americani li s-ar permite astfel să poarte discuţii obişnuite cu diplomaţii iranieni.
Înfiinţarea unui birou american în Teheran
Este o idee atât de bună încât chiar şi administraţia Bush aproape a pus-o în practică. Ideea este ca Statele Unite, care acum nu au nici un diplomat în Teheran, să înfiinţeze aici o reprezentanţă diplomatică de rang mic. Între altele, diplomaţii americani din Teheran ar putea emite vize pentru studenţii, cercetătorii şi turiştii iranieni care vor să călătorească în SUA. În prezent, iranienii trebuie să plece peste hotare pentru a obţine vize. Există un consens larg în Washington asupra necesităţii de a se angaja în programe de “diplomaţie cetăţenească“ cu Iranul.
Garantarea de vize pentru intrare multiplă sau prelungirea rapidă a vizelor pentru studenţii şi cercetătorii iranieni
Mulţi dintre studenţii iranieni din SUA – şi chiar sunt mulţi – nu au putut să călătorească în Iran având garanţia că li se va permite revenirea în SUA pentru a-şi continua studiile. Aşadar, dacă eşti doctorand iranian la o universitate americană şi un membru al familiei tale din Iran s-ar căsători, s-ar îmbolnăvi grav sau ar muri, ar trebui să pui în balanţă dorinţa de a fi împreună cu familia şi pericolul de a nu-ţi mai putea continua studiile. Studenţii iranieni ar trebui să ştie că pot să-şi viziteze familiile şi să revină la studii. Şi, dacă tot am ajuns aici, ar trebui să fie zboruri directe între Teheran şi New York.
Recunoaşterea greşelilor din trecut
Încă nu s-a găsit un argument raţional pentru care SUA nu pot să-şi ceară scuze pentru că au răsturnat democraţia iraniană în 1953. Bill Clinton şi-a cerut iertare pentru ce a făcut SUA în Guatemala în 1954. De ce nu s-ar putea face asta şi în cazul Iranului?
Demonstrarea nevinovăţiei SUA faţă de acuzaţiile iraniene
Există credinţa răspândită în rândul iranienilor că SUA l-au instigat pe Saddam Hussein să invadeze Iranul în 1980. Dacă nu e adevărat, SUA ar trebui să demonstreze că nu e. Poate că Jimmy Carter, care era preşedinte atunci, ar putea clarifica lucrurile.
Neafirmarea vreunei politici SUA de “schimbare a regimului“
Propunerea administraţiei Bush de impunere, de către SUA, a unei schimbări de regim în Iran care să convină SUA a fost profund imorală, categoric ilegală şi fără îndoială imposibil de aplicat. A provocat acţiuni ostile din partea Iranului. SUA ar trebui să anunţe oficial că au renunţat la operaţiuni de “schimbare a regimului“ în Iran.
Reafirmarea Acordului de la Alger din 1981
În 1981, SUA au semnat un acord cu Iranul, prin care se angajau că “politica SUA este şi va rămâne aceea de a nu interveni, direct sau indirect, politic sau militar, în treburile interne ale Iranului“. Din moment ce s-a semnat acel document, SUA ar trebui să afirme că politica SUA va rămâne neschimbată.
Desfiinţarea programelor americane de “promovare a democraţiei“ în Iran
Ideea că SUA pot “promova democraţia“ în Iran finanţând opoziţia iraniană este o glumă proastă. Nici un reformist iranian care se vrea luat în serios în Iran nu se va apropia de banii americani, iar simpla existenţă a acestor programe îi mânjeşte inutil şi contraproductiv pe reformişti şi oferă un pretext pentru represiuni. Cel mai bun lucru pe care îl pot face SUA pentru a sprijini societatea civilă iraniană este să contribuie la relaxarea tensiunilor internaţionale. Asta va deschide mai mult spaţiul public în Iran decât toţi banii din Trezoreria SUA.
Recunoaşterea faptului că Iranul are dreptul să îmbogăţească uraniu în scopuri paşnice
Este foarte puţin probabil că SUA vor convinge companiile ruseşti, chinezeşti şi europene să accepte de bună voie “principiul“ că Iranul are mai puţin dreptul de a îmbogăţi uraniu decât Brazilia. Afirmând dreptul Iranului la programe de îmbogăţire a uraniului în scopuri paşnice, SUA ar putea trage draperiile şi pentru a privi pe fereastră. “Construieşte un gard mai înalt în jurul unei curţi mai mici“, spune proverbul. SUA vor avea mult mai mult succes cu o campanie pentru solicitarea universal legitimă ca programul nuclear al Iranului să fie mai transparent decât cu cererea nerealistă şi unilaterală de încetare a acestui program.
Acceptarea rolului Iranului în stabilizarea şi reconstrucţia Irakului
Este absolut logic ca unii oficiali din Washington să fie foarte enervaţi văzând că, după ce SUA au copt un cozonac pentru un nou guvern în Irak, Iranul ar veni şi s-ar servi cu cea mai mare felie de influenţă. Poate că data viitoare când SUA vor hotărî să răstoarne un guvern minoritar sunnit şi să-l înlocuiască cu exilaţi şiiţi din Iran, se vor gândi înainte. Dar trecutul nu mai poate fi schimbat. Influenţa iraniană în Irak este un fapt.
Acceptarea de către SUA a existenţei Hamas şi Hezbollah, dacă acestea devin partide politice non-violente
Mulţi oficiali din Washington sunt alarmaţi de faptul că Iranul are relaţii bune cu Hamas şi Hezbollah. Dar Iranul şi-a folosit influenţa în Hezbollah în vederea încheierii unui acord naţional în Liban. Iranul şi-ar putea folosi influenţa în Hamas pentru a forma un guvern palestinian de uniune naţională care să încheie pacea cu Israelul. Potrivit unui sondaj comandat de “Journal Street” în acest an, majoritatea evreilor din SUA susţin negocierile de pace cu un guvern de uniune naţională palestiniană; un sondaj din Israel a avut rezultate asemănătoare; la fel consideră şi numeroşi consilieri de rang înalt ai preşedintelui Obama. Dacă tot sunt de acord cu această idee, SUA ar putea folosi influenţa Iranului pentru a o aplica. (M. C.)
