În mod paradoxal, străduinţele prin care PD se umflă într-o zi câţi alţii într-un an prin acapararea a tot felul de dinozauri politici cu termeni de valabilitate expirat pot duce la apariţia unui adevărat partid de dreapta. Care însă nu va fi PD, ci PNL.
Într-o analiză mai veche din “Cadran Politic”, arătam că PD acumulează capital politic prin transformarea sa în “noul PNŢCD”, un partid al intransigenţei morale. Acest joc de imagine le-a adus democraţilor inversarea raporturilor din Alianţă şi o creştere spectaculoasă în sondajele de opinie.
Cei care votaseră Alianţa pentru a se face dreptate şi a fi eliminată corupţia se regăseau în discursul radicalizat al PD şi al preşedintelui Băsescu, fiind în acelaşi timp dezamăgiţi de comportamentul oscilant al PNL.
Numai că intransigenţa morală este o sabie cu două tăişuri. O dată ce s-a creat un orizont de aşteptare, el trebuie şi atins, altfel apare o stare de frustrare care duce la extrema cealaltă. PNŢCD a căzut victimă propriului refuz de a accepta compromisul, făcând practic imposibilă coabitarea cu nişte colegi de coaliţie (printre care PNL şi PD) care aveau alte interese. De altfel se spune despre Traian Băsescu că ar fi “groparul PNŢCD”, afirmaţie care este mai degrabă propagandistică. PNŢCD a fost în primul rând victima incapacităţii sale de a gestiona o coaliţie şi a unei acute lipse de competenţe.
Deocamdată, PD este încă pe val şi-şi poate permite. Însă ultimele evenimente sunt de natură să schimbe această percepţie. Alianţa D.A. a fost votată în principal de un electorat de dreapta, urban, bine informat şi pregătit, care era profund oripilat de comportamentul de partid-stat al PSD. Principiile enunţate de A.D.A. – “eliberarea statului”, “cota unică”, reforma justiţiei – au alcătuit “motorul” care a transformat Alianţa într-un vehicul politic semnificativ pe scena politică. Însă, încetul cu încetul, acest electorat a fost dezamăgit crunt. Iniţial, dezamăgirea a fost pusă pe seama liberalilor, care au început să plătească preţul unei indecizii politice.
Evenimentele din ultima perioadă însă pot aduce o schimbare majoră în această percepţie. PD şi Traian Băsescu s-au depărtat de electoratul de dreapta care i-a adus la putere, îndreptându-se către o zonă incertă, dominată de PRM şi Gigi Becali, pe care acum democraţii vor să-i înghită cu totul. Asta a făcut ca numărul nehotărâţilor să crească acum la circa 50%, demonstrând că există un electorat care nu se mai regăseşte deloc în actuala ofertă politică. Pe de altă parte, electoratul spre care se îndreaptă acum PD este unul relativ redus numeric – el nu depăşeşte 20% -, procent care însă este deja acaparat de PRM şi Gigi Becali. Din punct de vedere politic, PD nu poate îngloba aceste partide, fiindcă nu sunt agreate pe plan extern, din această cauză ele fiind evitate/tolerate de toate guvernele de până acum. De asemenea, chiar dacă PD îşi mai permite uneori derapări ale discursului spre o zonă naţionalist-populistă, el trebuie să păstreze imaginea de partid european modern. Din acest punct de vedere, nu poate obţine o creştere foarte mare. În schimb, pierderile pot fi enorme.
Liberalii au punctat acum la imagine, ei sprijinind societatea civilă în privinţa deconspirării fostei Securităţi, în ciuda unei opoziţii puternice a PD. Iar prin dezvăluirea legilor securităţii naţionale pe care încerca să le treacă Traian Băsescu, au punctat din nou, fiindcă, dacă cineva din electoratul tradiţional al preşedintelui mai avea cumva vreo iluzie, prevederile acestor propuneri au fost de natură a-i îngrozi. Este absolut terifiant să vezi că cineva, la 16 ani de la eliberarea de sub dictatură, mai poate gândi în asemenea mod. Este posibil chiar ca aceste legi să-i lase pe democraţi în afara grupărilor politice europene.
Aceste dezvăluiri au dus la o radicalizare a societăţii civile împotriva preşedintelui, care se reflectă deja într-o mass-media din ce în ce mai ostilă. Dacă mai adăugăm la asta politica intensivă de racolări lansată de Partidul Democrat, deja democraţii pierd în câteva săptămâni tot ce au câştigat anul trecut. Deja ziarele care critică PD-ul şi pe preşedintele Băsescu acoperă zone largi: “Adevărul”, “Gândul”, “Jurnalul Naţional” (publicaţii care de la bun început au avut un ton critic), “Cotidianul”, “Evenimentul Zilei”. Deja se vorbeşte de “cozmânciadă”, “noua Securitate” şi inevitabil acest lucru se va reflecta şi în următoarele sondaje de opinie.
Personal am mari îndoieli că vreo persoană serioasă din PNL se va grăbi să devină coleg de partid cu Willi Brânză, Gigi Becali, Ciontu, Solomon et Comp., plus şleahta de traseişti politici care nici ei nu mai ştiu prin câte partide au trecut. PD şi Traian Băsescu fac greşeala de a crede că istoria nu se va repeta. Ce s-a ales din traseiştii din legislatura trecută? Au ajuns acum la PD. Situaţia în care se află azi PSD-ul ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru ei.
Astfel, PNL poate prelua aceste nemulţumiri ale electoratului de bază al Alianţei, precum şi voturile celor nehotărâţi, care ar putea prefera un partid moderat unuia imprevizibil care a ajuns să se comporte exact ca PSD, devenind el partidul mare de dreapta de care politica românească are nevoie. Însă pentru asta este nevoie ca PNL să înţeleagă bine care este electoratul său tradiţional şi să se comporte ca atare.
