Craiova, plămânul economiei olteneşti, până în 1989, materializat prin prezenţa unor goliaţi industriali precum Electroputere, Oltcit, Combinatul Chimic, Fabrica de Avioane, Fabrica de Maşini Agricole şi Tractoare sau Întreprinderea de Utilaj Greu, s-a trezit la un moment dat fără obişnuitul tub de oxigen primit periodic de la stat. Dintr-un oraş unde până în 1989 existau zeci de mii de locuri de muncă, dintr-o citadelă a industriei româneşti construită în numele societăţii socialiste multilateral dezvoltate, Craiova s-a preschimbat într-un oraş gri, bântuit de maladii orientale şi de târgoveţi palavragii.
Craiova, 1989, ora 6.45
Nici nu a mijit bine lumina printre blocurile aşezate ca nişte cutii de chibrituri, şi pe străduţele de cartier oamenii se grăbesc spre staţiile de autobuz sau tramvai. Destul de rar, trece şi câte o Dacia în care sunt înghesuiţi cinci-şase oameni. De cealaltă parte, îmbulzeala cotidiană, cu coatele şi înjurăturile de rigoare, de la sosirea mijlocului de transport în comun. Cozile de la Alimentara şi-au împrospătat rândurile cu pensionarii odihniţi peste noapte…
Lista lui General Motors
Când, în 1994, a fost înfiinţată societatea mixtă Rodae Automobile, care peste numai doi ani a devenit Daewoo Automobile România, probabil nimănui nu i-ar fi trecut prin cap ce viitor va avea fosta producătoare de autoturisme Oltcit. Atunci când gigantul american General Motors a intervenit pentru a-i scăpa de la faliment pe sud-coreenii de la Daewoo Motors, uzinele deţinute de Daewoo în Europa de Est, printre care şi cea de la Craiova, nu au fost trecute pe listă. Asta se întâmpla în vara anului 2002. Totuşi, GM Daewoo a promis că va permite fabricilor lăsate în afara listei că vor putea să mai producă autovehicule Daewoo sub licenţă pentru o perioadă de trei ani. Timpul a trecut, iar termenul de graţie se apropie de final. Şi totuşi conducerea neagă şi susţine că în toamna anului 2005 nu se va întâmpla nimic special, că licenţele nu au cum să expire, pentru că ele au fost acordate pe termen nelimitat. În acelaşi timp însă, noul ministru al Economiei şi Comerţului, Codruţ Şereş, şi-a manifestat public o cu totul altă opinie şi a confirmat că licenţa de producţie expiră în octombrie 2005. Dar există o problemă care ar trebui rezolvată, cum este cea a datoriei acumulate de fabrica din România către diverşi creditori sud-coreeni şi care, potrivit ministrului Economiei şi Comerţului, ar ajunge la suma de 800 milioane de dolari. Drept urmare, partea coreeană a numit un lichidator pentru recuperarea datoriilor, una dintre variante fiind descoperirea unui cumpărător pentru cele 51 la sută din acţiunile deţinute de Daewoo Motors. Restul acţiunilor se află la Automobile Craiova, unde MEC deţine 72,4 la sută din acţiuni.
Goliatul numit Electroputere
În 1990, cu un activ de 15.000 de salariaţi, s-a divizat în 7 societăţi comerciale, pentru ca patru ani mai târziu să se reunească în actualul holding SC Electroputere SA. La sfârşitul anului 2004, Electroputere avea datorii de peste 900 de miliarde de lei şi în jur de 3000 de angajaţi. Singura dintre cele 64 de societăţi înscrise în Programul PSAL 1 care mai are capital majoritar de stat, Electroputere a fost scoasă pentru a şasea oară la privatizare. Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului analizează în prezent ofertele primite de la două consorţii autohtone, formate din SC Someş SA Dej şi SC Contactoare SA Buzău, pe de o parte, şi SC Cuprom SA Bucureşti, SC Amteck Investiţii SRL Bucureşti şi o persoană fizică – Gheorghe Niţu, pe de altă parte. Ca idee generală, în 2004 Electroputere a realizat o cifră de afaceri de 1729,9 miliarde lei, a avut pierderi de 131,628 miliarde lei, în condiţiile în care în 2002 a avut o cifră de afaceri de 1819,619 miliarde lei şi pierderi de 81 miliarde lei.
Avioane de… stat
Singura fabrică de avioane militare din România, SC Avioane Craiova SA, a rămas nu de mult fără 40 la sută din active şi terenuri, adică ceva mai bine de 10 hectare, care au trecut la Consiliul Judeţean Dolj, pentru înfiinţarea unui parc industrial, iar fabrica beneficiază de ştergerea unei părţi din datoriile către stat. Neoficial, se vorbeşte de aproximativ 240 de miliarde de lei. Avioane Craiova SA a fost divizată parţial de Guvern, la iniţiativa Ministerului Economiei şi Comerţului, care deţine peste 90 la sută din acţiunile firmei, pentru a beneficia de prevederile legale privind stingerea obligaţiilor bugetare ale agenţilor economici din industria de apărare din patrimoniul cărora se constituie parcuri industriale, iar personalul necesar în vederea funcţionării societăţii care va administra parcul industrial va fi preluat, cu prioritate, tot de aici. Avioane Craiova a reuşit să vândă anul trecut, după şapte ani fără comenzi, patru aparate “Şoim” către Ministerul Apărării Naţionale. În 2004, în scripte se mai aflau 700 de angajaţi, din cei 4700 în 1990.
Între Petrom şi OMV
Construit între anii 1961-1985, actualul combinat petrochimic Doljchim a devenit parte a Petrom începând cu iulie 1999, iar Petrom a ajuns parte a OMV din 2004. Întreprindere complexă producătoare de îngrăşăminte chimice, metanol, produse organice de sinteză şi catalizatori, Doljchim a fost parcă dintotdeauna o prezenţă economică discretă, dar sigură. Chiar dacă şi aici, ca mai peste tot, numărul de locuri de muncă a avut acelaşi trend descendent de acum clasic pentru perioada tranziţiei de pe meleagurile unde meandrele concretului se împletesc armonios cu sinergia faptelor.
MAT la Alexandria
Dacă în 1974, primul tip de tractor oltenesc a ieşit în lume mai timid, dar voinic şi plin de sine, 30 de ani mai târziu o firmă teleormăneană, Autocora, a cumpăratfabrica şi aşa a ajuns MAT să fie în cele din urmă considerată o privatizare de succes, după un deceniu şi ceva de bâlbâieli şi bâjbâieli macro şi micro-economice, vreme în care din cei 5050 de angajaţi existenţi în 1989, peste doar trei cincinale au rămas de zece ori mai puţin. Noul patron, inginerul Dinu Dănel, cel care a intrat în lumea afacerilor în 1992 în oraşul Alexandria, s-a arătat încântat de achiziţie şi încrezător în profiturile care se anunţă, în condiţiile în care “în România, există peste nouă milioane de hectare de pământ care trebuie lucrate cu simţ de răspundere”…
O poveste de… succes
Revoluţia l-a prins pe Constantin Popeci în fotoliul de director general al IUG, fondată în 1975.Schimbat în 1990, milionarul în dolari s-a întors după 12 ani ca proprietar. “Când i-am spus soţiei, ea a reacţionat dur: ŤEu am plecat. Gata, divorţez!ťAm început să râd. Am cumpărat uzina la 57 de ani. Mi-e drag să fac industrie, dar a fost o chestiune de orgoliu” – declara patronul de acum, originar din Bumbeşti-Jiu, care a plecat din fabrică şi s-a apucat de strungărie. Încet-încet, “Grupul” Popeci a ajuns să bată la licitaţii firme de stat cu preţuri duble şi să aibă o cifră de afaceri de sute de miliarde lei.
În loc de morală
Într-un fel, orice explicaţie în plus ar fi de prisos despre mărirea şi decăderea industriei oltene. Un sindicalist de la Avioanele craiovene declara: “La un moment dat, am avut vreo 16 directori la 1600 de angajaţi. Din câte am auzit noi de la soţiile unora dintre ei care lucrau cu noi în secţii, directorii aveau salarii de aproximativ 90 de milioane de lei. Aveau contabilă separată şi li se calculau drepturile băneşti în cel mai deplin secret.” Ar mai fi altceva de spus?…
Craiova, 2005, ora 6.45
E o linişte aproape mormântală. Abia se mai aude câte un Tico, Matiz sau Dacia care demarează în trombă. Haitele de câini latră alarmant, deranjate de vreun trecător mai matinal care se îndreaptă spre locul de muncă încă nerestructurat. Este norocos, fiindcă îl cunoaşte pe vărul care este vecin cu fratele mamei nepotului patronului. Sau munceşte de dimineaţa până seara pentru un salariu de mizerie la un patron care nu plăteşte dările la stat. Dar are doi copii, o nevastă şomeră şi datorii de milioane la întreţinere…
