Referendumul din data de 19 mai a arătat falia căscată între conducerea UDMR şi electoratul maghiar din Transilvania. Preşedintele Uniunii Democrate a Maghiarilor, Marko Bela, a ajuns în cea mai delicată situaţie din întreaga sa carieră politică. Liderul UDMR a încercat să impună alegătorilor maghiari o temă pe care aceştia au respins-o: demiterea preşedintelui României, Traian Băsescu.
Nu este pentru prima dată când Marko Bela face o asemenea greşeală. În anul 2004, între cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidenţiale, el a anunţat că îl sprijină pe candidatul PSD, Adrian Năstase. Numai că lucrurile nu au ieşit deloc aşa cum ar fi vrut Marko Bela. Liderul UDMR s-a salvat la limită, în urma unei negocieri dure cu reprezentanţii Alianţei “Dreptate şi Adevăr”, în care Uniunea Democrată a Maghiarilor din România şi-a folosit din plin potenţialul de şantaj de care dispunea. Acum, însă, Marko Bela este pe cale să piardă tot ceea ce a câştigat ca urmare a deciziei neinspirate de a se alătura membrilor coaliţiei anti-Băsescu. De data aceasta, liderii UDMR nu au reuşit să îi mobilizeze pe maghiari să se prezinte la urne. Astfel, a dispărut mitul potrivit căruia maghiarii ar fi un electorat fidel şi disciplinat. Mai mult, aproape două treimi dintre maghiarii ardeleni care s-au prezentat la urne au votat altfel decât le ceruse Marko Bela. Acest lucru este cel mai grav semnal pe care îl poate primi actuala conducere a Uniunii. Şi asta pentru că el denotă faptul că Traian Băsesc este primul politician care a reuşit să spargă monopolul politic al UDMR asupra voturilor maghiarilor. Traian Băsescu nu a făcut greşeala regionaliştilor români, care au încercat să supraliciteze pe tema autonomiei. Preşedintele României a propus, pur şi simplu, o altă temă, mai puternică decât cea a autonomiei. Dacă propunerea de autonomie a Ţinutului Secuiesc nu este decât un ideal relativ vag, în condiţiile în care nici măcar liderii radicalilor maghiari nu ştiu exact până unde anume ar trebui să se întindă acest ţinut, Traian Băsescu a propus tema luptei împotriva corupţiei. Mulţi dintre secui găsesc că modul în care senatorul Attila Verestoy şi-a construit averea este mai degrabă suspect. Pentru ei, pedepsirea corupţilor este acum mai importantă decât formarea unei regiuni secuieşti, care ar avea însă capitala la Târgu-Mureş, oraş majoritar românesc. Un alt motiv pentru care semnalul dat de alegătorii maghiari este deosebit de îngrijorător este faptul că, pentru prima dată, ungurii din Ardeal au o alternativă la monopolul politic al UDMR. Este vorba de candidatura episcopului reformat de Piatra Craiului, Laszlo Tokes, pentru Parlamentul European. Laszlo Tokes, adversarul tradiţional al lui Marko Bela, este cea mai charismatică figură a elitei politice a maghiarilor ardeleni. Episcopul reformat de Piatra Craiului se bucură şi de susţinerea episcopului reformat din Cluj, Geza Papp. Practic, în acest moment, Laszlo Tokes este liderul spiritual al protestanţilor ardeleni. El a demonstrat deja că are capacitatea de a se folosi de Biserica Reformată ca de un instrument politic. Şi asta cu atât mai mult cu cât ierarhii reformaţi, spre deosebire de cei catolici ori ortodocşi, trebuie aleşi, deci dispun de o bogată experienţă electorală. Practic, în afara influenţei directe a lui Laszlo Tokes se află doar vechile scaune secuieşti rămase catolice. Chiar dacă episcopul reformat nu va avea puterea să învingă UDMR, totuşi, el ar putea aduna suficient de multe voturi pentru a lăsa Uniunea Democrată a Maghiarilor din România în afara Parlamentului European. Şi asta cu atât mai mult cu cât Laszlo Tokes a demonstrat că are capacitatea de a-i mobiliza în jurul său pe toţi nemulţumiţii din cadrul Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania, Consiliulului Naţional Secuiesc ori Uniunii Civice Maghiare. Practic, Laszlo Tokes va dobândi în interiorul comunităţii maghiare exact potenţialul de şantaj pe care îl are UDMR pe scena politică românească. Aşa că membrii conducerii UDMR, oricare ar fi ei, nu ar avea încotro decât să îl accepte în calitate de partener pe Laszlo Tokes. Paşii greşiţi ai lui Marko Bela au stârnit deja primele critici. La Cluj, preşedintele Comisiei Juridice din Senat, fostul ministru al Minorităţilor Naţionale, Peter Eckstein-Kovacs, şi-a exprimat în mod deschis nemulţumirea în legătură cu faptul că maghiarii nu au fost lăsaţi să decidă în conformitate cu propria lor conştiinţă. În calitate de preşedinte al Cercului Liberal din UDMR, Peter Eckstein-Kovacs are una dintre cele mai influente voci din comunitatea maghiară. Nu ar fi pentru prima dată când semnalul schimbărilor politice din UDMR vin de la Cluj. În anul 2004, la alegerile locale, UDMR l-a susţinut în lupta pentru Primărie pe candidatul PSD Ioan Rus, la unison cu conducerea centrală a Uniunii, care avea un protocol de colaborare cu formaţiunea social-democrat. Numai că după alegerile locale, reprezentanţii Alianţei PNL-PD au făcut UDMR Cluj o ofertă pe care aceştia nu au putut-o refuza: un post de viceprimar al Clujului şi două posturi de vicepreşedinţi la Consiliul Judeţean. Aşa că, în ciuda opoziţiei grupului condus de Marko Bela, clujenii din UDMR au întrerupt colaborarea cu PSD. Poliţa alegerii greşite, adică a colaborării cu PSD, a fost plătită de deputatul Sandor Konya-Hamar, cel care a pierdut postul de preşedinte al filialei clujene, în faţa consilierului local Attila Laszlo.
De fapt, totul nu a fost decât un preludiu pentru alegerile generale. Deşi UDMR a avut propriul său candidat la alegerile prezidenţiale, pe acelaşi omniprezent Marko Bela, între cele două tururi de scrutin, liderii Uniunii au negociat susţinerea candidatului PSD, Adrian Năstase. Din înfrângerea politică suferită, Marko Bela nu a scăpat decât în urma unei negocieri foarte abile, care a transformat eşecul în victorie şi care a dus UDMR la guvernare. Marko Bela este cel care a cules roadele acestei negocieri şi a obţinut postul de vicepremier. Acum, tot el trebuie să plătească factura eşecului la referendum. Cei care cer acest lucru sunt tot mai vocali. Şi asta cu atât mai mult cu cât Marko Bela este cel mai longeviv preşedinte de partid din România. În perioada de mai mult de un deceniu şi jumătate în care a condus UDMR, imaginea sa s-a erodat progresiv, în timp ce imaginea principalului său rival, Laszlo Tokes, a rămas intactă. Şi asta din simplul motiv că Laszlo Tokes nu a fost niciodată cu adevărat la conducerea UDMR. Dar poate că nu Laszlo Tokes este principalul pericol la adresa lui Marko Bela. În fond, maghiarii ardeleni îşi doresc să vadă şi figuri proaspete în politică.
