O altă metodă utilizată pentru devalizarea bunurilor statului o constituie subevaluarea companiilor astfel încât ele să fie achiziţionate practic pe gratis. Modul de acţiune este foarte simplu. Compania aleasă este subevaluată (fie printr-un management defectuos care înglodează compania în datorii, fie printr-o evaluare a activelor la valoarea contabilă şi nu la valoarea de piaţă), vândută unui investitor “strategic” care apoi o plăteşte prin vânzarea unor active ale societăţii.
Niculae a avut experienţa comerţului exterior din perioada comunistă
Interagro, o firmă româno-britanică, a fost înfiinţată în 1994, având ca principal domeniu de activitate comerţul exterior, în special exportul de îngrăşăminte chimice, Niculae având experienţa comerţului exterior din perioada comunistă. Potrivit site-ului de prezentare al firmei în acelaşi an, societatea-mamă, SC Interaction SRL, tot o firmă româno-britanică, s-a situat în topul primelor cinci firme mari după cifra de afaceri şi profitul înregistrat, conform Camerei de Comerţ şi Industrie a României. Ulterior, Niculae a început să investească şi în producţie, în industria chimică, petrolieră, în agricultură sau asigurări.
Prin Interagro, Niculae mai deţine combinatele chimice Azochim Săvineşti şi Sofert Bacău, precum şi pe cel de la Turnu Măgurele. Niculae mai are afaceri în agricultură, petrol şi sport (a deţinut clubul Petrolul din Ploieşti). Interagro deţine şi 70% din acţiunile rafinăriei ASTRA ROMÂNĂ SA Ploieşti, cumpărate în 1997 de la stat. Niculae mai are în proprietate o bază agricolă la Zimnicea, locul său de naştere, unde Interagro deţine peste 50.000 de hectare teren arabil şi silozuri cu o capacitate de depozitare de peste 600.000 de tone. La Zimnicea, Niculae are şi o fabrică de alcool, Alcozim, precum şi un combinat de creştere a porcilor, Suinprod, iar la Roşiorii de Vede – o fabrică de ulei, Roşiori SA. Averea lui Niculae a fost estimată la 250-300 milioane de dolari de către publicaţia ˝Capital˝.
Ioan Niculae, deţinătorul pachetului majoritar la ASIROM, s-a aflat în centrul mai multor scandaluri în ultimii ani. Privatizările fostei companii de asigurări de stat, ADAS, a Tutunului Românesc, a Rafinăriei Astra sunt doar câteva cazuri care au ţinut prima pagină a ziarelor.
Nebuloasa SNTR
Iniţial SNTR a fost privatizată în mai 2000 pentru 40 de milioane de dolari, dar a revenit în proprietatea Ministerului Agriculturii, privatizarea fiind anulată, prin hotărâre judecătorească, în urma contestaţiei grupului Leaf Tobacco, al doilea clasat în licitaţie. SNTR a fost apoi reprivatizată în mod dubios, ca o stingere a unei datorii a Ministerului Agriculturii către societatea Interagro, cu plata în natură. Ministerul a preferat această soluţie în locul căii fireşti de includere în bugetul pe 2002 a sumei de 210 miliarde lei necesară pentru acoperirea acestei datorii. Guvernul a decis diminuarea valorii nominale a unei acţiuni de la 223.000 lei la 131.876, din care a rezultat o diferenţă de peste 146 miliarde lei în favoarea cumpărătorului. SNTR este singura societate căreia i s-au acordat două ajutoare de stat în acelaşi an, prin HG 242/2001 şi OUG 180/2001, pentru ca ulterior să beneficieze, prin OUG 186/2001, de o scădere cu 40% a accizelor. În primăvara anului 2003, SNTR a reintrat în proprietatea statului, lăsată de fostul proprietar cu datorii suplimentare de 700 miliarde lei. În continuarea şirului de inginerii financiare dubioase, capitalul social al SNTR a fost majorat cu două terenuri în valoare de câteva milioane de dolari. SNTR a fost cumpărată apoi de consorţiul Tobacco UE/2003, format din firmele CTS din Italia şi Galaxy Energy International din Insulele Virgine Britanice, a căror legătură cu fostul patron al SNTR a fost dezvăluită de presă. Pachetul majoritar a fost achiziţionat cu suma derizorie de 1,6 milioane euro, cu mult sub valoarea negociată iniţial.
Afacerea “Tutunul Românesc” s-a aflat în atenţia Parchetului, până în prezent dosarul nefiind finalizat. Despre audierea lui Niculae la DNA în mai multe dosare s-au făcut numeroase anunţuri, însă acest lucru nu s-a produs efectiv până în prezent. În 2001, Niculae a plătit 10 milioane de dolari ca avans pentru cumpărarea Tutunului Românesc. Toată povestea s-a lăsat cu un scandal de proporţii, iar licitaţia a fost anulată. Pentru a-şi recupera banii, Interagro a dat statul în judecată. În final, s-a trezit cu o pomană constând în 56,4 la sută din acţiunile Tutunului Românesc. În prezent, după o majorare de capital social cu valoarea terenurilor deţinute de societatea de stat, Interagro a devenit minoritar. Deşi credeau că litigiul s-a încheiat, cei de la Interagro s-au trezit cu acest nou control impus de guvern. Faptul că sunt luaţi din nou la întrebări i-a nemulţumit pe cei de la grupul Interagro. Episoadele care au urmat după ce Ioan Niculae a pierdut controlul companiei Tutunul Românesc au fost la fel de controversate. APAPS a privatizat societatea, la mijlocul lunii aprilie 2004, vânzând pachetul majoritar de acţiuni, de 56,4 la sută. Cumpărător a fost un “off-shore” din Insulele Virgine şi o cooperativă de cultivatori de tutun din Italia. Aceştia au plătit doar 50 de miliarde lei, în timp ce ţigările pe care le avea SNTR în stoc atunci valorau circa 600 de miliarde lei. La acestea se pot adăuga activele societăţii, constând în terenuri şi clădiri evaluate la încă 500 miliarde de lei vechi.
Pentru a se masca potlogăria, în contract a fost trecută şi o clauză unde cumpărătorii se angajau să facă investiţii ulterioare de 4 milioane de euro. În momentul de faţă însă, nimeni nu ştie care este stadiul acelor investiţii promise. În loc să verifice acest aspect, guvernul a decis să ia la puricat o poveste veche de 5 ani.
Afaceri necurate cu petrol
Ultimul caz care este legat de afacerile lui Ioan Niculae îi are ca protagonişti pe fostul şef al SRI Prahova, Corneliu Păltânea, şi fostul adjunct al acestuia, Daniel Bucur. Păltânea şi Bucur ar fi sustras, începând din 1993, conform anchetatorilor, benzină şi motorină, şi ar fi supravegheat transporturile ilegale cu combustibil de la Rafinăria Astra Ploieşti, colonelul Daniel Bucur chiar însoţind cisternele pentru evitarea unui control inopinat. Prin încălcarea gravă a atribuţiilor de serviciu, cei doi ofiţeri ar fi blocat toate informaţiile adresate SRI Prahova cu privire la afacerile ilegale cu petrol de la Astra Ploieşti. Cei doi erau apropiaţi ai lui Ioan Niculae şi au participat la sustrageri de combustibil şi alte produse petroliere de aproximativ 340 de tone. Pentru sprijinul acordat grupului infracţional, Corneliu Păltânea şi Daniel Bucur au primit bani, produse şi alte avantaje în valoare de circa 15 miliarde lei vechi, evaluaţi la nivelul anului 2000. Virgil Măgureanu, fostul şef al SRI, a fost audiat de procurorii anticorupţie, în calitate de martor, deoarece cei doi au dat declaraţii prin care încearcă să se disculpe, spunând că şi Măgureanu ar şti că nu a fost vorba de nici o infracţiune şi că benzina depozitată în curtea SRI era pentru maşinile instituţiei. Măgureanu nu a vrut să facă nici o declaraţie.
Verestoy, milionar în dolari, din lemn
Metode similare a folosit şi Attila Verestoy, lider important al UDMR, un adevărat magnat local cu o avere estimată la circa 40 de milioane de euro. Senatorul Verestoy s-a ales chiar cu poreclele “Drujba lui Dumnezeu” sau “Kerestoy”, din cauza afacerilor cu lemn pe care le-a desfăşurat. Afacerile cu lemn le-a derulat în principal prin firma “IVO”, la care Verestoy este acţionar împreună cu cumnatul sau, Ferenczy Karoly (această societate este amintită într-un raport al Ministerului Mediului, în contextul tăierilor masive ale pădurilor). Societatea era asistată juridic de fostul ministru al Sănătăţii (1996-2000), Hajdu Gabor.
Senatorul Verestoy Attila, începând din 1991, a fondat nu mai puţin de şapte firme cu fel de fel de personaje importante din tot spectrul politic, de la stânga la dreapta acestuia. În total, importantul membru al Comisiei de control al SRI a investit echivalentul în lei şi natură a circa 450.000 de dolari. Cum erau bani mulţi de care trebuia avut grijă, senatorul a rămas la timona celor mai multe afaceri, în calitate de preşedinte-administrator. După toate aparenţele, politica nu-i lua mult timp liderului UDMR, activitatea de supraveghere a serviciului secret aşijderea, aşa că acesta a putut să-şi conducă afacerile pe făgaşul cel bun. Sub ochiul discret şi “părintesc” al SRI.
Pe la mijlocul anului 1991, Verestoy Attila a găsit de cuviinţă că vrea să fie întreprinzător privat, fapt pentru care, împreună cu cumnatul sau, Ferenczy Karoly, au fondat firma “Ivo” SRL la Odorheiu Secuiesc. Câţiva ani buni, firma s-a ocupat de afaceri cu cherestea şi comerţ cu lemn, care au adus bani frumuşei în conturi, motiv pentru care, în 1998, firma s-a înfipt să cumpere cea mai mare fabrică de băuturi din Miercurea Ciuc. Senatorul UDMR nu era un novice în domeniul comerţului cu alcool; prin alte firme pe care le-a patronat sau condus, a câştigat experienţă în acest tip de afaceri şi, desigur, şi-a dat seama ce profituri grase poate scoate dintr-o fabrică proprie. Verestoy Attila a început tatonările la societatea “Vinuri şi Băuturi” din Ciuc, asistat juridic de un avocat UDMR care urma să devină ministrul Sănătăţii: Hajdu Gabor.
La începutul anului 1998, la sediul FPS de la Bucureşti a avut loc licitaţia pentru fabrica de băuturi. FPS cerea peste 3 miliarde de lei pentru acţiunile societăţii (40%), însă firma senatorului – “Ivo” SRL din Odorheiu Secuiesc – nu ar fi dat nici în ruptul capului mai mult de vreo 650 de milioane. Cum-necum, a câştigat licitaţia cu bani puţini, prin metoda olandeză, fapt care l-a scos din sărite pe directorul general al FPS, Alin Giurgiu, care nu a vrut în nici un chip să-i vândă senatorului fabrica pe nimic. Giurgiu a anulat licitaţia, aşa că Verestoy a chemat FPS-ul în judecată şi a câştigat fabrica cu doi-trei lei.
Dar nici la fabrica din Ciuc lucrurile nu sunt foarte roz. Jumătate din instalaţiile de fabricare a alcoolului sunt închiriate unor firme patronate de Csibi Istvan, cel mai de temut om de afaceri din Harghita. Aşa că şi senatorului UDMR îi e frică să pună piciorul în firma pe care a cumpărat-o, până nu cade la o înţelegere cu Csibi. Doar Verestoy ştie ce-i poate pielea acestuia, de pe vremea când erau distribuitori de băutură ai societăţii “Spirt-Amidon” din Harghita. Ba, poate, i-o fi şoptit şi SRI-ul câte parale face Csibi Istvan şi ce afaceri învârte omul prin Ungaria. Un parteneriat de afaceri între cei doi i-ar fi putut compromite lui Verestoy calitatea de membru onest al Comisiei SRI.
Continuare în numărul următor
