Moţiunea de cenzură marchează eşecul de etapă al demersului lui Traian Băsescu de a impune PD ca partid prezidenţial, dominant, de dreapta. Şansele de adoptare erau oricum destul de mici, având în vedere că parlamentarii sunt în principiu împotriva anticipatelor şi preferă riscul cel mai mic. Ele crescuseră însă pe ultima sută de metri, când atât preşedintele Traian Băsescu, cât şi şeful PSD Mircea Geoană au dat asigurări că există o soluţie de guvernare post-moţiune şi nu se va ajunge în nici un caz la anticipate. Mai mult decât atât, cei doi au prezentat votanţilor potenţiali -parlamentarii de la PSD, PD şi PLD- avantajele noii formule de guvernare, în aşa fel încât să stimuleze chiar şi pe sceptici.
Din nefericire pentru cei doi lideri, argumentele lor nu numai că nu au convins, dar se pare că au creat suspiciuni şi mai mari şi au deschis calea defectărilor la vot. Cu toate acestea, se poate aprecia că rezultatul a fost strâns. A contat până la urmă nu atât voinţa transpartinică a senatorilor şi deputaţiloror de a menţine status-quo-ul, cât opoziţia faţă de moţiune a unui grup de parlamentari din PSD, condus de Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Aceştia nu au fost convinşi de soluţiile negociate de Geoană cu Băsescu, dar nici nu au vrut să fie, orice apropiere de şeful statului părându-li-se catastrofală pentru partid. Aşadar, motivul real al căderii la vot a moţiunii este “trădarea” din interiorul PSD.
Marii perdanţi sunt Traian Băsescu şi Mircea Geoană. Prin susţinerea publică a moţiunii şi asocierea cu PSD, şeful statului a arătat că este dispus să-şi asume riscuri de imagine foarte mari cu un singur scop: a-l demite pe Călin Popescu-Tăriceanu. Această asociere a creat probleme în primul rând PD. Democraţii au fost puşi şi aşa într-o situaţie dificilă, fiind oarecum obligaţi să voteze moţiunea, în ciuda conţinutului ei critic la adresa foştilor miniştri ai PD. Traian Băsescu însă, prin implicarea sa, a cerut de la PD mai mult decât acesta putea oferi în mod normal, anume asocierea la vot şi apoi la guvernare cu PSD. Supralicitarea lui Băsescu a creat tensiune în interiorul PD, iar doi parlamentari democraţi au refuzat să voteze moţiunea. Pentru democraţi, trecerea moţiunii nu ar fi fost o oportunitate, decât dacă judecăm lucrurile pe termen scurt. Pe termen mediu, PD şi-ar fi pus în pericol cota electorală. Avansul faţă de celelalte partide, atestat de toate sondajele de opinie, risca să fie pierdut prin intrarea la guvernare alături de PSD.
Implicarea atât de hotărâtă a lui Mircea Geoană şi Traian Băsescu în chestiunea moţiunii are explicaţii mai degrabă personale decât politice. Pentru Traian Băsescu, demiterea lui Călin Popescu-Tăriceanu reprezintă o obsesie, căreia este evident că i-a căzut pradă. La rândul său, Mircea Geoană se confruntă de mai multă vreme cu probleme de autoritate în propriul său partid. Moţiunea a fost iniţiată cu scopul de a amâna o scadenţă. Cele două interese personale s-au convertit într-o asociere politică inedită şi într-un efort comun de a-l da jos pe premierul Tăriceanu. Ca şi în cazul votului pentru suspendarea preşedintelui, iniţiatorii au mizat pe aspectele de ordin afectiv. Nu s-a produs însă o nouă reacţie emoţională a Parlamentului, lucru firesc dacă ne gândim că de această dată se afla în cauză propriul lor mandat.
Eşecul moţiunii de cenzură va avea repercusiuni asupra principalelor partide implicate. Rezistând unei noi tentative a lui Traian Băsescu de a-l demite, premierul Tăriceanu va fi obligat să facă faţă unei presiuni crescânde din partea PD şi a PSD. Este de presupus că partidul său a ieşit întărit de pe urma moţiunii, dar el se va confrunta pe termen scurt cu probleme politice şi imagologice importante. Refuzul Parlamentului de a mai vota actele Guvernului poate să scoată în evidenţă inutila, ba chiar periculoasa obstinaţie a liberalilor de a se menţine în funcţie, în dauna interesului naţional al bunei guvernări. (Practic, în acest momentul Executivul a devenit o redută liberală.) La aceasta se adaugă obligaţia de a găsi o formulă legală de funcţionare, după respingerea de către Legislativ a ordonanţelor de reorganizare a Guvernului. De asemenea, unui număr de miniştri liberali le-au fost deschise dosare penale şi este posibil să fie suspendaţi din funcţie. Nu în ultimul rând, un rezultat bun la alegerile europarlamentare devine acum vital pentru a salvgarda legitimitatea ocupării Guvernului.
De partea cealaltă, PD va avea probabil de suferit de pe urma prea marii implicări a preşedintelui Băsescu în problema moţiunii de cenzură. Pierderea de puncte electorale de către Băsescu ar putea afecta PD într-un moment atât de important cum este scrutinul privind alegerea parlamentarilor europeni. Din această cauză, este posibil să asistăm pe termen scurt la manifestarea unor disensiuni în relaţia Băsescu-PD, ca şi în relaţia PD-PLD. Democraţii vor fi tot mai puţin îngăduitori cu formaţiunea lui Stolojan, iar asocierea electorală sau chiar fuziunea cu PLD nu le va mai putea fi impusă, probabil, de către Traian Băsescu.
Cele mai importante efecte ale moţiunii se vor vedea însă la PSD. Încă de acum se poate aprecia că acest partid va intra din nou în criză. “Trădarea” unor parlamentari are ca explicaţie refuzul acestora de a admite afilierea PSD la paradigma dominantă a lui Traian Băsescu. Ca formaţiune având cea mai importantă reprezentare parlamentară, PSD ar fi trebuit să preia el conducerea Guvernului, în cazul adoptării moţiunii de cenzură. Acest lucru nu ar fi fost însă posibil, din cauza opoziţiei preşedintelui Băsescu. În această situaţie, orice altă variantă ar fi însemnat o cedare mult prea mare pentru PSD, punerea partidului la dispoziţia preşedintelui. Este de aşteptat ca în perioada următoare PSD să se repoziţioneze, în aşa fel încât să redevină un partid anti-Băsescu.
Moţiunea de cenzură a clarificat într-o oarecare măsură situaţia, cel puţin la nivel politic. În perioada electorală, vom asista la o bătălie între trei forţe destul de bine definite: PNL, ca formaţiune mizând pe componenta ideologică de dreapta, PSD, un partid reîntors cel puţin parţial la poziţionarea sa iliesciană, şi PD, formaţiunea devenită în totalitate a preşedintelui. Deşi cele mai mari şanse le are desigur Traian Băsescu, aşa cum moţiunea de cenzură a arătat-o, nu sunt excluse surprizele. Acest eşec arată tuturor şi în primul rând şefului statului că jocurile nu sunt încă făcute.
