O analiză a discursurilor publice susţinute de reprezentanţii Opoziţiei democratice cu referire la prezenţa acestora în paginile ziarelor sau în emisiunile de televiziune, va releva o serie de nemulţumiri, care poate fi sintetizată prin sintagma “blocaj mediatic”. Cu alte cuvinte, PNL şi PD se confruntă cu un grad de vizibilitate mediatic extrem de scăzut, în comparaţie cu cel care defineşte actuala putere. În condiţiile în care anul 2003 este un an preelectoral, pregătirile pentru campania electorală ale oricărei formaţiuni politice trebuie că vor fi început deja. PSD-ul a etichetat acest început de campanie electorală prin formula: “O nouă ofensivă politică”. Reacţia opoziţiei nu s-a lăsat aşteptată. Alianţa PNL – PD este oferta cu care opoziţia democratică încearcă să atragă cât mai mulţi consumatori. Iar pentru a atrage consumatorii este cunoscut faptul că este nevoie de o campanie de promovare. Problemele pentru cuplul Băsescu – Stolojan abia acum apar. Cei doi lideri de partid se confruntă cu ceea ce am definit ceva mai sus drept “blocaj mediatic”.
Gate-keeper-ul şi blocajul mediatic
Această sintagmă de “blocaj mediatic” traduce de fapt rolul de gatekeeper pe care mass media îl îndeplinesc la nivelul comunicării de masă. Pentru ca noua alianţă să aibă succes, aceasta trebuie să fie vizibilă, să fie preluată de diferitele tipuri de media, să se scrie şi să se vorbească despre noul produs politic al opoziţiei. S-a vorbit, s-a scris, şi încă se mai scrie în media despre această alianţă. Nu pot fi măsurate în mod real efectele generate la nivelul publicului mass media de către ea. Nu putem spune dacă au predominat reacţiile favorabile sau nefavorabile. Pentru acest lucru este nevoie de cercetări la nivelul receptorilor. Putem spune cu siguranţă că nivelul de vizibilitate al celor două partide a crescut semnificativ în comparaţie cu nivelurile înregistrate înaintea evenimentului lansării entităţii politice PD-PNL. Investigarea principalelor canale mediatice a relevat această situaţie.
Cum au reuşit liderii opoziţiei democratice să convingă gatekeeper-ul (mass media) să le acorde o mai mare vizibilitate? Cum a fost penetrat blocajul mediatic?
Lansarea alianţei PD-PNL şi, implicit, lansarea campaniei electorale de către opoziţie, a avut loc în cadrul unei conferinţe de presă, organizată cu ocazia anunţării rezultatelor unui sondaj de opinie comandat de Societatea Academică Română (SAR). Conferinţa de presă susţinută la sfârşitul lunii august s-a bucurat de prezenţa Directorului SAR, Alina Pippidi Mungiu şi a Directorului CURS, Sebastian Lăzăroiu. Adică beneficiarul rezultatelor sondajului de opinie (SAR) şi firma care a realizat acest sondaj, CURS.
Linii de promovare a Alianţei
Evenimentul a fost preluat de canalele mediatice, beneficiind de credibilitatea unui specialist (directorul CURS) şi de notabilitatea fostului Director TVR din perioada CDR, Alina Pippidi Mungiu. Din declaraţiile celor doi actori ai evenimentului trebuie să reţinem scorul electoral pe care un tandem Băsescu – Stolojan l-ar obţine, 27%, şi faptul că PSD este în scădere şi că se va baza pe nucleul său tradiţional, identificabil la nivel rural.
Aceste informaţii, o dată lansate pe piaţa media, pot deveni începuturile a două linii de promovare pentru noua Alianţă.
Prima linie de promovare este pozitivă şi vorbeşte despre importanţa şi greutatea noii formaţiuni politice (PNL – PD pot obţine 27% din voturi).
Ce consecinţe de tip sociologic poate genera o astfel de informaţie?
1. Introducerea noii entităţi politice pe axa electorală polară, în calitate de principal concurent pentru PSD.
2. Construcţia efectului de bandwagon.
3. Construcţia unei opinii publice minoritare, dar extrem de zgomotoase.
4. Generarea efectului de ignoranţă cumulată.
5. Construcţia, pe mesaj implicit, a unui personaj colectiv care stă în spatele noii entităţi politice, populaţia.
A doua linie de promovare lansează un mesaj negativ la adresa PSD. Directorul CURS, Sebastian Lăzăroiu, prin declaraţia sa (care nu poate fi susţinută decât de rezultatele sondajului) a construit profilul publicului target, al segmentului de receptori căruia mesajul se adresează: votanţii din zonele urbane. Din moment ce PSD se va baza pe nucleul său dur din rural, pe mesaj implicit este lansată ideea potrivit căreia ar exista de fapt un trend favorabil şi în creştere pentru această alianţă în spaţiul urban. În acest mod putem vorbi despre eveniment din perspectiva spiralei tăcerii, avînd în vedere următorii factori:
1. Acreditarea ideii conform căreia PSD este în scădere, situaţie identificată la nivel urban;
2. Alianţa PD-PNL se află într-o creştere puternică, ea putând obţine, prin aproximările sondajului, a treia parte din voturi;
3. Alianţa PD-PNL nu este o construcţie artificială, de tipul Acţiunea Populară, ci este o construcţie realizată de jos în sus: întâi a fost identificată la nivelul populaţiei (primul sondaj CURS), s-a realizat şi apoi a fost din nou legitimată de un nou sondaj CURS.
Nu are nici o importanţă dacă rezultatele sondajului sunt veridice şi au fost obţinute prin mijloace valide, ceea ce contează se regăseşte la nivelul efectelor care pot fi generate în rândurile audienţei urbane, de acest eveniment.
Reacţii neinspirate
Reacţia PSD la rezultatele acestui sondaj de opinie a fost, ca să folosesc un eufemism, neinspirată. Ea a venit din partea secretarului general al partidului de guvernământ, Dan Matei Aghaton, la o zi după anunţarea rezultatelor.
De ce a fost neinspirată reacţia PSD la adresa conferinţei de presă organizată de SAR şi CURS?
1. Atacul PSD la adresa Opoziţiei democratice a provenit de la un actor politic (Dan Matei Aghaton) cu o credibilitate îndoielnică în spaţiul mediatic (în condiţiile în care sursa care a promovat alianţa a fost atât credibilă cât şi relativ vizibilă la nivel media). Eşecul proiectului Dracula Park, cât şi povestea palmierilor de pe litoral i-au adus fostului Ministrul al Turismului un regim de vizibilitate preponderent negativ.
2. PSD ar fi trebuit să ignore acest eveniment. Reacţionând, a permis Opoziţiei o creştere semnificativă de vizibilitate. Întotdeauna actorii mici îşi cresc vizibilitatea atacând actorii mari sau mai mari – ideea alianţei PD – PNL a folosit contraatacurile PSD pentru a se transmite la nivelul unui procent cât mai mare de receptori.
Lansarea alianţei PD – PNL a dovedit profesionalism şi a reuşit să înregistreze o cotă semnificativă de vizibilitate mediatică, fiind preluată de canalele mediatice. Este discutabilă eficienţa unei astfel de lansări dincolo de succesul înregistrat în ceea ce priveşte creşterea regimului de vizibilitate. În al doilea rând, acest regim de vizibilitate trebuie gestionat, pentru că în caz contrar poate dispărea foarte uşor. Cu alte cuvinte, PD – PNL are nevoie de campanie de promovare continuă şi profesionistă, pentru a elimina blocajul mediatic.
Revenind la eficienţa unei astfel de lansări, nu putem construi decât scenarii de simulare, bazându-ne pe informaţii acumulate pe baza unor cercetări empirice trecute şi pe realitatea înconjurătoare.
1. Este greu de crezut că la nivelul electoratului urban se poate obţine un efect de bandwagon sau de spirală a tăcerii, în condiţiile în care actualul partid de guvernământ acţionează direct prin politici sociale. Subvenţionarea cheltuielilor pentru agentul termic, introducerea alocaţiilor monoparentale şi familiale, creşterea pensiilor, subvenţiile din agricultură, programele sociale din sectorul turistic vor avea impact direct şi concret asupra a peste 25% din populaţia României, procent din care un segment important este reprezentat chiar de electoratul urban.
2. Transformarea alianţei PD-PNL în cel mai puternic concurent al PSD (eliminându-se PRM din poziţia ocupată pe axa polară) nu este suficientă pentru un impact persuasiv la nivelul nehotărâţilor.
3. În general mesajele de persuasiune pot avea trei efecte: de activare, de consolidare şi de convertire. Din acestea, cele de convertire (de convingere a unui nehotărât să opteze cu PNL – PD) sunt cele mai puţin frecvente. Din acest motiv, alianţa PD-PNL poate obţine din rândul nehotărâţilor urbani un procent fix, prestabilit aş putea afirma. Îi poate atrage pe cei care manifestă predispoziţii latente de a vota în direcţia PNL- PD, din diverse motive. De asemenea, mai poate atrage votanţi prin procesul de convertire.
Concluzii
Analiza acestui eveniment evidenţiază încercarea de a construi noua entitate politică PNL – PD, la nivel mediatic. Unul dintre motive este reprezentat şi de faptul că cel mai mare procent de consumatori de informaţie mediatică se regăseşte la nivel urban (audienţa target a noii formaţiuni).
Construcţia unei entităţi politice la nivel mediatic, în anumite circumstanţe, poate fi extrem de eficientă, deoarece mass media pune la dispoziţie o serie de mecanisme de persuadare şi manipulare a receptorilor. Acestea nu sunt însă suficiente, ele trebuind completate printr-o activitate propagandistică alternativă.
Lansarea noii alianţe s-a realizat în mod profesionist şi eficient. În acest moment nu era important felul în care s-ar fi scris despre acest tandem politic, ci însuşi faptul de a se scrie. Drept consecinţă, vizibilitatea PD – PNL a crescut, ceea ce implicit presupune că un număr mai mare de consumatori de media au aflat despre existenţa acestei entităţi politice nou apărute.
Evenimentul de lansare a alianţei poate fi evaluat ca fiind un succes datorită modului în care a reuşit să eludeze blocajul informaţional şi să convingă media, în calitate de gatekeeper, să transmită informaţia către public.
Publicat în : Politica interna de la numărul 8
