Raportul serviciilor secrete americane despre arsenalul chimic al Iranului, făcut public pe 3 decembrie şi în care se spune că acesta ar fi fost întrerupt, nu a făcut Administraţia americană să îşi schimbe planurile privind Teheranul. Raportul scoate la iveală lupta dintre diferitele servicii secrete de la Washington D.C., dar mai ales nemulţumirea din ce în ce mai mare a CIA faţă de Administraţia Bush. În ultimele luni, CIA a livrat presei documente care atestau că preşedintele Bush a ignorat sfaturile Agenţiei.
Avertismentele continuă
Ministrul apărării a recunoscut că raportul publicat de serviciile de securitate americane – care sugerează că Iranul ar fi pus capăt programului nuclear – a creat probleme administraţiei Bush şi i-a derutat pe aliaţii Americii. Robert Gates a spus că raportul a fost publicat într-un moment dificil, dar a subliniat că momentul publicării raportului şi conţinutul documentului au fost decise de şeful departamentului de securitate naţională, nu de guvern. Potrivit lui Robert Gates, raportul arată că Iranul a avut un program nuclear pe care l-a ascuns ani de zile şi că ar avea mecanismele necesare pentru a-l relua oricând, dacă nu cumva a făcut-o deja, după cum s-a exprimat ministrul american. Ministrul american al apărării, Robert Gates, a declarat că liderii iranieni par să-şi dorească o confruntare cu statele vecine şi chiar că e posibil ca Teheranul să fi reluat programul nuclear.
Raportul care l-a încurcat pe Bush
Diferiţi analişti anunţau că un posibil atac împotriva Iranului ar fi trebuit să aibă loc în perioada ianuarie-martie 2008. Ar fi fost perioada cea mai bună. Se spune că raportul serviciilor secrete despre Iran subminează retorica alarmantă a administraţiei americane privind ambiţiile nucleare ale Iranului, dar în acelaşi timp împiedică eforturile lui Bush de a ameninţa cu mai multe sancţiuni internaţionale şi înlătură posibilitatea unei acţiuni militare preventive înainte de terminarea mandatului său de preşedinte, nota de curând Washington Post. Adevărul este că este vorba de un rezultat al reformei iniţiate de Mike McConnell, actualul director al National Intelligence Agency. Un rezultat însă al luptelor de la Washington, unde CIA şi alte servicii americane duc o luptă pe viaţă şi pe moarte, presărată cu documente aruncate prin presă.
Viziunea vizibil diferită asupra programului nuclear iranian care a rezultat de la agenţii de informaţii americane a fost produsul unor schimbări radicale operate în modul de a analiza informaţiile secrete de către comunitatea serviciilor de informaţii. Dacă fostul director al CIA, George Tenet, a iniţiat reforma, actualul director al National Intelligence Agency, Mike McConnell, a detaliat-o şi a extins-o la întreaga comunitate a serviciilor, comentează The Washington Post. Învăţând din lecţia eşecului serviciilor de informaţii privind presupusele arme de distrugere în masă irakiene, Mike McConnell a cerut agenţiilor secrete să consulte mai multe surse, să spună mai multor omologi de-ai lor ce ştiu şi cum au aflat ceea ce ştiu şi să recunoască într-o măsură care nu s-a mai practicat până acum ceea ce nu ştiu. Noul raport a invalidat ani de evaluări anterioare prin afirmaţia că Iranul a stopat partea legată de armament a programului său nuclear, în 2003. Totodată, a contrazis declaraţii anterioare ale unor înalţi oficiali ai Administraţiei Bush şi evaluări anterioare ale serviciilor de informaţii, potrivit cărora Iranul a avut intenţia să se doteze cu armament nuclear.
Replica de la Casa Albă
Casa Albă a anunţat că noul raport justifică preocupările sale deoarece a ajuns la concluzia că Iranul a deţinut într-adevăr un program de arme nucleare până să-l suspende în 2003 şi a demonstrat că presiunea diplomatică ce a fost condusă de SUA a avut succes forţând mâna Teheranului. “Una peste alta, evaluarea aduce veşti bune”, a declarat consilierul pe probleme de securitate naţională Stephen J. Hadley. Criticii lui Bush trebuie să fie atenţi, să nu considere pericolul depăşit, a mai spus Hadley, subliniind că Iranul continuă activitatea de îmbogăţire a uraniului, care poate fi eventual utilizat pentru a ajuta la un program de arme. Cei care sunt în favoarea unei confruntări cu Iranul nu au fost convinşi de raport. “Niciodată nu m-am bazat pe aceste servicii secrete slabe”, a declarat John R. Bolton, fost ambasador al preşedintelui Bush la Naţiunile Unite.
Recalibrarea politicii americane
Adevărata lecţie a acestui raport este recalibrarea politicii SUA şi încercarea mai multor pârghii economice şi diplomatice. “Este o validare a căii de mijloc între abordarea «nu ne pasă» şi «să bombardăm acum»”, a declarat republicanul Brad Sherman, preşedintele subcomitetului de neproliferare din cadrul Comisiei Afacerilor Externe, care a adăugat că activitatea de îmbogăţire a uraniului din Iran rămâne îngrijorătoare şi nu depinde de serviciile secrete americane deoarece Teheranul a recunoscut deschis acest lucru.
Reforma serviciilor secrete americane
Comunitatea serviciilor secrete americane a operat cea mai agresivă încercare de a pătrunde în programul iranian. Astfel, CIA a înfiinţat un nou departament – Iran Operations Division – care a reunit analişti şi colectori clandestini de informaţii pentru a cerceta dovezile. Progresul în culegerea de informaţii secrete a ajutat la a convinge analiştii că Iranul a operat „o corecţie de rută“ în 2003, stopând munca la armament, deşi continua programul energetic în scopuri civile.
Foşti şi actuali oficiali din serviciile secrete spun că noua NIE reflectă noile metode analitice cerute de McConnell – care a preluat postul de director în ianuarie –, precum şi de adjuncţii săi, printre care Thomas Fingar, fost şef al agenţiei de informaţii secrete din Departamentul de Stat, şi Donald M. Kerr, fost director al Los Alamos National Laboratory şi expert în tehnologia armelor nucleare. În afara faptului că a cerut o mai mare transparenţă privind sursele serviciilor de informaţii, McConnell şi colegii săi au mai cerut analiştilor care lucrează la marile evaluări să pună la îndoială asumpţiile existente atunci când noua informaţie nu corespunde. Raportul reflectă de asemenea ceea ce mai mulţi oficiali au descris marţi, 4 decembrie, o nouă dorinţă a comunităţii serviciilor de informaţii de a analiza intenţii, pe lângă capacităţi. Deşi Iranul deţine capacitatea ştiinţifică, tehnică şi industrială de a fabrica arme nucleare, noile informaţii secrete culese prin interceptarea de comunicaţii au suscitat îndoieli privind folosirea intenţionată a tehnologiei de către Iran. Aşa cum a spus McConnell în discursul său din 14 noiembrie, raportul ‘’a inserat câteva noi întrebări’‘ care au determinat comunitatea să îşi schimbe capacitatea de a judeca Iranul. El a aruncat totodată o lumină asupra susceptibilităţii Iranului la presiunile diplomatice internaţionale – un factor care a contat mult în decizia Teheranului de a înceta cercetarea privind construcţia bombei nucleare.
Contraraportul
Raportul a apărut în acelaşi timp cu un studiu. Israelul şi SUA ar trebui să înceapă un dialog intens privind modalităţile de abordare a planurilor nucleare ale Iranului şi de atacare a instalaţiilor nucleare iraniene. Potrivit unui raport întocmit de un grup de lucru influent din Washington, coordonat de fostul adjunct al Consiliului Naţional de Securitate din Israel, Chuck Freilich, Israelul şi SUA ar trebui să discute scenariile unei eventuale crize nucleare între Israel şi Iran. Potrivit raportului, intitulat “Speaking About the Unspeakable” (Vorbind despre ce nu se poate vorbi) şi publicat de Institutul pentru Politicile Orientului Apropiat din Washington, între SUA şi Israel există o lipsă de simetrie în ceea ce priveşte ameninţarea iraniană, chiar dacă ambele folosesc aceeaşi retorică faţă de Iran. După cum susţine Freilich, Israelul ar prefera ca SUA să atace Iranul. El notează că, dacă Israelul crede că poate ataca cu succes această ţară, se teme că SUA se vor opune planului şi nu-l va dezvălui dinainte.
