Sondajul dat publicităţii de curând de către institutul CIVIS oferă nişte date oarecum diferite de cele pe care le dau institutele româneşti (CIVIS este un institut din Republica Moldova). Tot CIVIS a realizat sondajul de acum câtăva vreme care marca momentul de egalitate a partidelor româneşti.
În primul rând, surprinde, ţinând cont de rezultatele pe care le tot anunţă institutele româneşti, cifrele apropiate între PNL şi PD, care sunt despărţite de doar un procent, 24%, respectiv 25%. PSD a căzut la 20%. PRM-ul se află la tradiţionalul 12%, PNG, 7% şi UDMR 6%.
Sondajul pare mai aproape de realitate şi mai cu picioarele pe pământ decât cele care ne înfăţişează un PD umflat cu pompa la peste 30%. De asemenea, oferă câteva date interesante care marchează unele modificări importante în structura electoratului.
Astfel, Alianţa D.A. domină inclusiv zone considerate altădată fiefuri PSD-iste. În Moldova, A.D.A. are 51%, aproape cât în Bucureşti (51%), faţă de PSD care are 19% şi, respectiv 10%. Cel mai mare procent îl are PSD-ul în Muntenia (29%). Nici măcar la sate PSD nu mai are supremaţia, fiind depăşit cu 10 procente de A.D.A. (38/28). PSD este întrecut de Alianţă inclusiv la categoriile de vârstă, bătrâni de +59 preferând tot A.D.A. (39/31). La tineret, cel puţin, PSD stă de-a dreptul dezastruos, doar 10% dintre cei sub 30 de ani preferând fostul partid comunist. În schimb, aici are un procent foarte mare Gigi Becali, 15%, adică două treimi din electoratul său.
Moldova pare să fi trecut la liberali (oarecum surprinzător), în vreme ce Transilvania este a democraţilor. În schimb, în Capitală ponderea celor două partide este aproape egală. Liberalii domină oraşele mari (50/45), în vreme ce democraţii domină oraşele mijlocii (54/39). În oraşele mici şi la ţară ponderile sunt relativ egale. Din acest punct de vedere, putem nota un uşor avantaj pentru liberali, deoarece electoratul din urbanul mare are un simţ civic mai dezvoltat şi se prezintă în număr mai mare la vot. De asemenea, liberalii au un uşor avantaj la cei cu venituri mai mari.
Sondajul măsoară foarte bine degringolada PSD, deşi cred că 20% este deja un scor mare pentru partidul cocorilor, care pierde teren inclusiv în zonele sale tradiţionale (Moldova, zona rurală, persoanele cu venituri mici). Acestea sunt acaparate de noul star al politicii româneşti, Gigi Becali. Apropo de acesta, este îngrijorător procentul tinerilor care cad pradă discursului său rudimentar naţionalist-creştin, semn al debusolării de care este cuprinsă o anumită zonă. Ţinând cont că sistemul educaţional românesc produce din ce în ce mai mult “pe stoc”, bazinul electoral al lui Gigi Becali va creşte previzibil.
În ceea ce priveşte personalităţile politice, este interesant că 75% dintre simpatizanţii liberali au încredere mare şi foarte mare în Traian Băsescu (şi numai 82% dintre democraţi!!!). Tot la capitolul surprize poate fi pus faptul că 46% din votanţii PSD mai au încredere în Adrian Năstase. În schimb, Călin Popescu Tăriceanu beneficiază de încrederea a 64% din votanţii liberalilor şi doar 26% din cea a democraţilor. Desigur, acesta nu este un indicator semnificativ, ci are mai degrabă rol de coloratură. Apropo de încredere, 27% dintre liberali şi 22% dintre democraţi au încredere în Gigi Becali, în vreme ce un Bogdan Olteanu are doar 37%, respectiv 26%. Iar Theodor Stolojan – 50% din partea liberalilor şi 51% din partea democraţilor.
La democraţi, Videanu se află în picaj liber, doar 25% dintre votanţii PD având încredere în el, şi 19% dintre liberali. Ca amuzament, 11% dintre votanţii liberali au încredere în Elena Udrea şi doar 8% dintre cei ai democraţilor. Domnul Boc se află şi el pe la 23%, Vasile Blaga doar 19% (acestea din urmă sunt procentele generale de încredere, nefiind disponibile datele defalcate pe simpatizanţi).
În linii mari, din acest sondaj se desprind câteva concluzii:
– Electoratul continuă să privească şi să aprecieze Alianţa D.A. ca întreg şi să considere că ea este singura soluţie pentru România. Chiar dacă fuziunea nu mai prezintă interes nici pentru electorat, Alianţa trebuie să continue. De altfel, scorurile apropiate ale celor două partide arată că nici unul nu poate obţine majoritatea pentru a guverna singur.
– Scandalurile par să nu fi avut efect în diminuarea aprecierii electoratului faţă de A.D.A., ea rămânând constant aproape de 50% de mai bine de un an de zile.
– În schimb, PSD se erodează pe zi ce trece, electoratul său migrând în special către Gigi Becali, care a preluat şi o parte din electoratul unui PRM destul de apatic.
– UDMR staţionează la 6%, deşi cred că nu va mai reuşi să pătrundă în Parlament la următoarele alegeri.
– PPCD este mort şi îngropat, la fel PC-ul lui Dan Voiculescu. Partidele noi (PIN, disidenţa din PRM) nu au reuşit să impresioneze şi se zbat în marja de eroare.
În aceste condiţii, nu cred că are rost să ne gândim la alegeri anticipate, nici după 1 ianuarie 2007. În primul rând, ele sunt dificil de realizat din punct de vedere tehnic, datorită limitărilor legislative. În al doilea rând, actualii parlamentari cunosc şi ei aritmetica de clasa a doua şi ştiu că nu se vor mai găsi pe liste. Cam jumătate din actualul Parlament nu se va mai regăsi pe liste, aşa că aleşii actuali nu au nici un interes să-şi taie craca de sub picioare. În al treilea rând, după 1 ianuarie 2007 este deja târziu. Până când s-ar declanşa procedurile, cât s-ar face campania electorală, până când s-ar organiza alegerile, deja s-ar face momentul organizării alegerilor “la termen”.
Cei care vorbesc despre planul malefic al PD de a se retrage de la guvernare vorbesc să nu adoarmă. Dacă ar face un asemenea gest, PD nu ar avea decât de pierdut. PNL ar guverna bine-mersi împreună cu UDMR şi soluţia imorală PC, sprijinit în Parlament de PSD şi PRM. O parte dintre liderii PD vor fi nemulţumiţi că vor fi daţi de-o parte de la ciolan şi nu vor putea să-şi alimenteze clienţii politici, chiar într-un moment important, adică înainte de alegeri. Nici un lider politic conştient nu va lua măsuri care să ducă la nemulţumiri în interiorul partidului înainte de alegeri. S-a văzut foarte clar ce s-a întâmplat de curând cu Partidul Conservator, când liderul partidului a trebuit să înghită în sec când a cerut partidului să iasă de la guvernare şi i s-a spus tranşant să-şi vadă de treaba lui dacă nu vrea să se trezească singur. Chiar dacă PD nu există propriu-zis ca partid politic, ci doar ca o proiecţie a lui Traian Băsescu, este greu de crezut că, dacă s-ar pune problema părăsirii puterii, îl vor asculta foarte mulţi.
În plus, nu au nici un interes. Deocamdată se descurcă foarte bine cu această politică a lor de a fi la guvernare prefăcându-se că sunt în opoziţie aşa că nu văd de ce ar schimba strategia. Ca să nu mai vorbim că liberalii vor putea să-şi aroge singuri meritele integrării şi să profite de o creştere economică rezonabilă (în condiţiile în care nu fac prostii majore).
Ţinând cont de trendul descendent al PSD, nu mai este mult până când el va face implozie şi va dispărea ca opţiune politică majoră. Atâta timp cât mai există PSD, partidele din Alianţă sunt văzute ca alternativă la acesta şi nu sunt bine diferenţiate între ele de electorat. Pe de altă parte, cu cât ele rămân împreună, cu atât procesul de destrămare a PSD va fi mai lent. Abia după dispariţia PSD din ecuaţie, cele două partide ale Alianţei D.A. vor putea să se delimiteze mai clar şi să candideze separat, unul împotriva celuilalt. Din păcate o astfel de situaţie va fi destul de complicată, fiindcă la următoarele alegeri nu va mai exista nici un partid cu potenţial de coaliţie, nici PRM, nici PNG neputând fi luate în considerare ca parteneri de guvernare şi nici PD, nici PNL nu vor dispune de suficiente voturi pentru a putea avea un guvern majoritar.
