Home » Politică externă » SUA si “democratia” pakistaneza

SUA si “democratia” pakistaneza

Ultima perioada de timp ne-a readus in fata atentiei realitatile politice din Pakistan. Acest pion important al razboiului antiterorist, condus de SUA, se confrunta cu numeroase controverse si instabilitati la nivel politic.

Mentinerea stabilitatii in aceasta tara poate fi considerata fundamentala pentru schema de interese regionale ale SUA; dar in acelasi timp instabilitatea interna din Pakistan ar putea avea un impact negativ asupra relatiilor bilaterale cu India, ambele state disputandu-si controlul asupra regiunii Kashmir.
Presedintele pakistanez Pervez Musharaff ar putea fi nevoit sa accepte o apropiere de frontul popular condus de doamna Benazir Bhutto, astfel incat sa asigure stabilitatea propriului regim. SUA se tem de posibila cadere a lui Musharaff, care ar putea determina reactii in lant la nivel regional. Incertitudinea fata de un posibil successor este un element de teama, deoarece acest succesor ar putea scoate Pakistanul din sfera Washingtonului, iar arsenalul sau nuclear ar putea deveni o amenintare majora pentru Occident. Compromisul politic este o solutie necesara in acest tablou complex.

Cine este doamna Benazir Bhutto?
Doamna Benazir Bhutto a fost considerata una dintre cele mai puternice femei implicate in politica; biografia domniei sale fiind una impresionanta. Provine dintr-o valoroasa familie de politicieni, tatal doamnei Bhutto a detinut functia de prim ministru al Pakistanului la inceputul anilor 70. A studiat in Occident la universitati prestigioase precum Oxford si Harvard, iar increderea de care s-a bucurat tatal dansei a propulsat-o in centrul scenei politice din Pakistan. Doamna Bhutto a detinut functia de prim-ministru in doua randuri 1988-1990 si 1993-1996. Unul dintre cele mai negative aspecte ale guvernarii Bhutto au fost acuzatiile de coruptie. Doamna Bhutto s-a confruntat cu o serie de procese in Pakistan sub acuzatia de spalare de bani prin banci elvetiene. Acuzatiile de coruptie constituie o pata majora pe imaginea acestui politician, dar necesitatea stabilitatii interne a Pakistanului o poate readuce in centrul scenei politice.

Optiuni?
Presedintele Pervez Musharraf este prins la mijloc intre miscarea seculara a doamnei Benazir Bhutto si fundamentalistii, suporteri ai talibanilor; scopul acestor formatiuni fundamentaliste fiind acela de acaparare a puterii in stat, dar si accesul la arsenalul nuclear al Pakistanului. Acest lucru reprezinta un pericol nu numai pentru Musharaff ci si pentru stabilitatea regioanala, dat fiind capitolul delicat de relatii cu India.
Ca si exemplu una dintre cele mai puternice formatiuni religios-politice din Pakistan este Jamaat-e-Islami; aceasta formatiune si-a mentinut o pozitie considerabila datorita faptului ca se mentine la o distanta considerabila de scena politica pakistaneza. Aceasta formatiune se prezinta ca o miscare cu o cultura politica elitista si promoveaza un mesaj nationalisto-religios; miscarea este inclinata spre evolutia Islamului si nu spre clasica revolutie islamica. In ciuda opozitiei, pe un ton dur, fata de presedintele Musharraf, aceasta formatiune s-a abtinut de la actiunui subversive.
Mentinerea puterii in mainile lui Musharaff este importanta pentru SUA; el constituie un element important in razboiul impotriva terorismului. O posibila colaborare dintre Musharaff si Bhutto a fost privita intr-un mod pozitiv de Washington, astfel regimul lui Musharaff ar putea castiga credibilitate democratica si ar deveni mai responsabil pentru politicile initiate. Sprijinul lui Musharaff este important astfel incat Bhutto sa acapareze fotoliul de prim-ministru, iar automat aceasta actiune ar determina sprijinul formatiunii conduse de Bhutto pentru Musharaff la urmatoarele alegeri prezidentiale.

In loc de concluzii
O analiza obiectiva a posibilei cooperari politice intre Musharaff si Bhutto poate indica o inrautatire a situatiei politice din Pakistan. Este evident ca cei doi jucatori se vor angaja intr-o lupta pentru putere politica in viitoarea “coalitie”. Bhutto isi va folosi toate puterile ca viitor prim-ministru pentru slabirea lui Musharaff. Bhutto se bucura de popularitatea strazii si va putea apela la lupta institutionala impotriva presedintelui. Musharaff ar fi incoltit si ar putea accepta “talibanizarea” tarii astfel incat sa impuna legea martiala. Solutia Bhutto este pe termen scurt si instabila. Numai Statele Unite ale Americii reprezinta adevarata solutie pentru Musharaff, numai ajutorul economic si militar ii poate tine pe extremisti departe de putere. Numai SUA il poate determina pe Musharaff sa initieze reformele politice astfel incat elita politica de la Islamabad sa devina responsabila in fata propriilor actiuni.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 50
© 2010 REVISTA CADRAN POLITIC · RSS · Designed by Theme Junkie · Powered by WordPress