Pentagonul studiaza posibilitatea transferului bazelor traditionale americane din Europa de Vest catre fostul spatiu ex-sovietic. O decizie în acest sens va fi luata în curând de presedintele Bush, însa de pe acum Moscova nu pare prea bucuroasa. Emisari ai Kremlinului s-au deplasat deja în unele capitale est-europene, printre acestia fiind si seful diplomatiei de la Moscova, Igor Ivanov, la Varsovia. În prezent au loc negocieri între Washington si Moscova.
Dar posibila mutare a trupelor americane în Estul Europei nu este singurul lucru care nemultumeste Kremlinul ci si extinderea Uniunii Europene.
La Moscova sunt voci care critica concesiile Administratiei Putin. Pe acest fond apar si amenintari, mai mult sau mai putin, voalate la adresa Washingtonului sau al tarilor membre în Uniunea Europeana. Se va ajunge la un un nou ” razboi rece” sau doar se prefigureaza numai o racire a relatiilor dintre Moscova si Washington, pe deo parte si U.E si Rusia pe de alta parte? Oricum, vom asista la un interesant joc de culise ce va avea drept final redesenarea hartii geopolitice mondiale. Iar America are deocamdata primul cuvânt în luarea partii leului.
Pentagonul studiaza posibilitatea transferului bazelor traditionale americane din Europa de Vest catre fostul spatiu ex-sovietic. O decizie în acest sens va fi luata în curând de presedintele Bush, însa de pe acum Moscova nu pare prea bucuroasa. Emisari ai Kremlinului s-au deplasat deja în unele capitale est-europene, printre acestia fiind si seful diplomatiei de la Moscova, Igor Ivanov, la Varsovia. În prezent au loc negocieri între Washington si Moscova.
Dar posibila mutare a trupelor americane în Estul Europei nu este singurul lucru care nemultumeste Kremlinul ci si extinderea Uniunii Europene.
La Moscova sunt voci care critica concesiile Administratiei Putin. Pe acest fond apar si amenintari, mai mult sau mai putin, voalate la adresa Washingtonului sau al tarilor membre în Uniunea Europeana. Se va ajunge la un un nou ” razboi rece” sau doar se prefigureaza numai o racire a relatiilor dintre Moscova si Washington, pe deo parte si U.E si Rusia pe de alta parte? Oricum, vom asista la un interesant joc de culise ce va avea drept final redesenarea hartii geopolitice mondiale. Iar America are deocamdata primul cuvânt în luarea partii leului.
Ce prevede planul Pentagonului ?
Planul care va fi prezentat presedintelui american George W. Bush în prima parte a lui 2004 urmareste înfiintarea unor baze mai flexibile în Europa. Secretarul adjunct american al Apararii, Douglas Feith, a avut în decembrie la Bruxelles consultari cu aliatii europeni din NATO si deocamdata se stie doar ca proiectul Pentagonului vizeaza înfiintarea de baze terestre, aeriene si navale mai flexibile, instalatii portuare, terenuri de antrenament, depozite logistice si poligoane de exercitiu. Baza de la Ramstein, Germania-, ar putea ramâne centru de comanda, dar detalii se vor cunoaste dupa ce, la Casa Alba, va- fi aprobat planul subordonatilor lui Rumsfeld.
Potrivit informatiilor care provin din surse americane, SUA doresc sa ajunga la un transfer progresiv, din vest în est, al pivotului central al dispozitivului lor. O decizie iritanta pentru Moscova, care a cedat cu greu în extinderea NATO catre est si care nu pare deloc convinsa sa faca concesii.
Potrivit adjunctului sefului Pentagonului, Andy Hoehn, specialist în probleme de strategie, SUA ar urma sa-si mentina o parte din punctele-cheie de sprijin, atât pe teritoriul american, cât si pe teritoriul tarilor aliate. De asemenea, se planifica restabilirea bazelor militare americane din Filipine, precum si crearea de baze si consolidarea celor existente din Australia. În locul “bazelor instabile” din Arabia Saudita, Turcia si Coreea de Sud vor fi create baze în Balcani în Transcaucazia în Asia, în Orientul Mijlociu, precum si în Europa de Est.
Potrivit oficialilor Pentagonului, aceste schimbari vor începe sa fie operate în urmatorii doi ani si este posibil sa se retraga armamentul blindat greu din Germania-. Multe dintre bazele occidentale vor ramâne deschise, altele vor fi consolidate cu forte NATO sau locale.
Importanta strategica
Polonezii pun la dispozitie 12.000 de hectare de teren aflat la circa 50 de km de frontiera germana, pe care se afla si o baza de antrenament specializata în razboiul urban completata cu pasaje subterane, o gara si o banca. Portul românesc Constanta deja folosit în razboiul din Irak, ofera acces pe mare spre Asia Centrala si Orient.
În Germania, însa, sunt probleme. Landul Renania-Palatin, unde se afla baza de la Ramstein, a înfiintat o comisie pentru a convinge Pentagonul ca mentinerea bazei este eficienta din punctul de vedere al costurilor. Pe de alta parte fortele SUA aduc aproximativ 1,4 miliarde dolari în landul respectiv,iar plecare lor ar genera o scadere economica în regiune.
Bazele pe mare, noutatea Washingtonului
Adevarata noutate în acest domeniu este noul concept care a început deja sa fie dezvoltat de strategii americani si care se bazeaza pe trei noi capacitati: lovirea de pe mare, adapostirea si apararea pe mare, precum si crearea de baze pe mare.
Experienta din Kosovo, Afganistan, Irak si Turcia a scos în evidenta necesitatea unor baze flexibile, pe termen lung si independente. Noile capacitati vor garanta viabilitatea operatiunilor militare de interventie unde accesul SUA fost îngradit sau refuzat.
Moscova nu vrea
Premierul polonez, Leszek Miller, s-a pronuntat în favoarea instalarii unor baze militare americane în Polonia. El a declarat ca “daca decizia ar depinde doar de mine, as fi acceptat deja”. Declaratia sefului guvernului polonez a urmat vizitei la Varsovia a sefului diplomatiei ruse, Igor Ivanov, în timpul careia Moscova spera sa primeasca indicii ca Varsovia nu ar ficonvinsa sa accepte propunerile Washingtonului. Socoteala din târg nu s-a potrivit însa cu cea de acasa, drept dovada declaratia premierului Miller survenita la câteva saptamâni de la plecarea lui Ivanov.
Însa, la Moscova se spera, cel putin, într-o îndulcire a tonului. Cotidianul “Izvestia” scrie astfel ca “discutii privind redislocarea bazelor militare americane se poarta, în primul rând între Washington si Moscova, si nu între Washington si Varsovia”. Dar, totusi, de la Moscova apar si amenintari voalate. Astfel, cotidianul rus atrage atentia ca amplasarea bazelor americane în Europa Centrala si de Est ar fi contrara “actului fondator al relatiilor reciproce, cooperarii si securitatii dintre NATO si Federatia Rusa”. Documentul invocat de Moscova stipuleaza angajamentul Aliantei de a nu desfasura efective militare substantiale în apropierea granitelor Rusiei. Însa, tot în acest document exista un amendament care prevede dreptul NATO de a-si muta armele si bazele militare, în functie de noile pericole cu care se confrunta, ceea ce ar face caduca pretentia rusa.
Ciocnirea ruso-americana de la Maastricht, prologul reînceperii Razboiului Rece?
Reuniunea OSCE, care a avut loc la Maastricht, s-a încheiat fara o declaratie finala comuna, motivul fiind nerespectarea de catre Moscova a angajamentelor sale de retragere a fortelor armate rusesti din Moldova si Georgia. Esecul l-a determinat pe secretarul de stat american Colin Powell sa faca o declaratie dura privind nerespectarea angajamentelor Rusiei de a-si retrage fortele din Moldova. El afirma: “am sperat ca astazi sa pot saluta îndeplinire angajamentelor asumate de Rusia la Istanbul de a retrage complet trupele sale din Moldova. Se pare ca Rusia nu va putea sa respecte nici termenul extins, de 31 decembrie. Acesta este un pas înapoi, chiar daca au fost înregistrate anumite progrese”. De asemenea, Powell a cerut sa fie creata o forta internationala care sa ajute la rezolvarea conflictului transnistrean, iar la Maastricht a spus ca o astfel de forta este esentiala pentru o reglementare durabila în regiune: “OSCE trebuie sa joace un rol vital în crearea unei autentice forte internationale de stabilizare, care este esentiala pentru o reglementare durabila în Transnistria. Forta cu mandat international trebuie sa aiba caracter multilateral si sa fie limitata ca anvergura si durata a mandatului”.
De altfel, trebuie spus ca la summitul din Olanda autoritatile ruse prin ministrul afacerilor externe, Igor Ivanov, au avut un discurs extrem de critic, acuzând OSCE de compromiterea acordului privind reglementarea situatiei din Transnistria. Acordul dorit de Moscova ar fi consfintit ramânerea soldatilor rusi în Republica Moldova pentru înca 20 de ani. “Din pacate, semnarea acordului nu a avut loc din cauza presiunilor exercitate din partea anumitor state si organizatii”, a declarat Igor Ivanov în plenul OSC, sugerând ca si OSCE ar fi facut lobby în defavoarea Moscovei.
Rusia nu vrea nici extinderea U.E
La”Masa rotunda” a industriasilor din Uniunea Europeana si Rusia, care s-a desfasurat la Moscova pe data de 1 decembrie 2003, autoritatile ruse au lansat atacuri la adresa Uniunii Europene. Vice-premierul rus, Viktor Hristenko si ministrul rus al dezvoltarii economice, Gherman Gref, au declansat un adevarat scandal, declarând ca Rusiei nu-i convine extinderea UE, programata pentru anul 2004, mai ales în conditiile în care Moscova nu poate influenta absolut deloc acest proces. Tonul a fost chiar mai dur, comisarul UE pentru piata interna fiind acuzatca, de fapt, ar vrea “sa-i întoarca Rusiei mâinile la spate”.Lui Hristenko i-a tinut isonul ministrul dezvoltarii economiei, Gherman Gref: “Extinderea UE reprezinta sute de milioane de dolari în minus pentru schimbul comercial al Rusiei si nu va duce decât la o limitare si mai mare a comertului rusesc”. El a criticat termenii acordului energetic dintre Rusia si UE, declarând ca propunerea UE nu poate fi acceptata si “Rusia va actiona asa cum îi dicteaza propriile transformari economice”.
Concluzia lui Gherman Gref a fost simpla dar în acelasi timp amenintatoare : “Uniunea Europeana fie accepta sacreeze un spatiu economic comun cu Rusia, fie Rusia îl va construi cu altii”.
Din 30 aprilie 2004, Acordul bilateral existent privind comertul Rusiei cu noii membri ai UE din Europa de Est va înceta. De la aceea data relatiile dintre toti noii membri ai UE si Rusia trebuie sa se desfasoare doar pe baza Acordului de Parteneriat si Colaborare dintre Rusia si UE.Moscova este împotriva ca Acordul de Parteneriat si Colaborare sa se deruleze în mod automat afirmând ca este nevoie de o abordare individuala si de un acord separat cu fiecare tara.
Rusia îsi modernizeaza armamentul
Rusia ar urma sa conserve aproximativ 80 de bombardiere cu raza lunga de actiune, capabile sa lanseze focoase nucleare, pe care ar urma sa le modernizeze pentru a fi capabile, de asemenea, sa lanseze rachete de croaziera aer-sol cu încarcatura exploziva clasica. Acest fapt arata ca Rusia se bazeaza pe o asa numita “triada” nucleara: bombardiere, rachete depozitate în silozuri si pe submarine si lansatoare de rachete. Ea se deosebeste de Franta sau de Marea Britanie, care au eliminat rachetele terestre din arsenalul lor.
Aceasta “postura” de descurajare figureaza într-un document recent al Ministerului rus al Apararii, consacrat dezvoltarii si modernizarii, pâna în 2030, a fortelor armate ale Federatiei.
Bombardierele intercontinentale vizate sunt aparate TU-95M, botezate “Bear” de catre NATO, si avioane TU-160, denumite “Blackjack”. Primul aparat este un cvadriturbopropulsor, care dateaza din anii 1950 si va avea nevoie sa fie renovat, cel de-al doilea este un cvadrireactor mai modern.
Potrivit estimarilor surselor britanice, aceasta flota de 80 de bombardiere poate transporta aproximativ 500 de încarcaturi nucleare. Rusia mai lucreaza la proiectarea unor rachete de croaziera – familia KH-101 si 102 – pentru bombardierele sale. Aceste rachete ar putea fi dotate alternativ cu focoase nucleare sau cu încarcaturi explozive clasice. Va fi cazul îndeosebi pentru aparatul TU-160, transformabil în platforma pentru lansarea unor rachete de “teatru” destinate unor lovituri la distanta, de securitate pentru echipaj si de mare precizie la impactul cu solul.
Documentul rus mentioneaza, de asemenea, vointa Moscovei de a înlocui rachetele sale SS-19 vechi, în silozuri, cu rachete UR-100N, fiecare având sase focoase nucleare cu traiectorie independenta, menite sa degajeze fiecare o putere de 30 de ori mai mare decâtbomba de la Hiroshima; aceasta într-o prima faza, urmând apoi modernizarea lor.
Publicat în : Politica externa de la numărul 10
