Nimic nu este mai prejos de condiţia şi demnitatea umană, mai pervers, umilitor şi nu în ultimul rând mai grav decât trădarea, adică urâţenia pământului, ca să contrasteze cu ceea ce Brâncuşi crea pentru românii de pretutindeni şi, o dată cu ei, pentru umanitate, cuminţenia pământului. Trădarea unui prieten, unei instituţii, unei idei, unei naţiuni este aceeaşi peste tot...