În prima sâmbătă din octombrie Opoziţia a reuşit să administreze o lovitură decisivă Puterii, schimbând printr-o mişcare abilă mai mult sau mai puţin planificată regulile jocului şi spărgând blocajul mediatic la care era supusă de atâta vreme de o mass-media aservită. Cu această ocazie, România a cunoscut o premieră TV. Prima dată când un lider politic a plâns în transmisiune directă pe toate canalele… Şi nu orice lider, ci tocmai şeful Opoziţiei democratice, pe care nu reuşise să-l îngenuncheze nimeni. Traian Băsescu a izbucnit în plâns la anunţul făcut de colegul său de Alianţă, Theodor Stolojan, prin care acesta se retrăgea din cursa prezidenţială pe motive de sănătate.
Zvonurile privind retragerea circulau de mai multă vreme, nefiind puţini cei care o puneau pe seama performanţelor slabe – Stolojan situându-se în sondaje cu aproape 10% în urma lui Adrian Năstase -, cu toate acestea, anunţul a reprezentat un adevărat şoc pentru toată lumea. Editorialiştii apropiaţi partidului de guvernământ au strigat la unison că asistăm la “prima telenovelă politică” românească. Acuza nu ţine însă şi trădează mai degrabă precipitare şi o reacţie emoţională. Au fost reale sau nu lacrimile lui Băsescu? Personal, înclin să cred că da. Nu avea absolut nimic de câştigat jucând teatru, ci, din contră, putea fi sigur că nu va fi iertat – cum de altfel nici nu a fost. Probabil că secvenţele cu Băsescu plângând vor fi abil montate de partidul de guvernământ în campania electorală care stă să înceapă. Adepţii ideii de telenovelă pornesc de la premisa că Theodor Stolojan era doar o marionetă în mâinile lui Băsescu şi, în clipa în care nu a mai obţinut performanţe, a fost aruncat cât colo… Or, realitatea este cu totul alta. Întreg parcursul politic al lui Stolojan din ultimii ani arată o personalitate puternică, un lider real al unui partid recunoscut pentru orgoliile membrilor săi. Să domini şi să-ţi impui agenda politică într-un partid în care până nu de mult fiecare lideruleţ îşi lua câte-o aripă şi pleca la prima nemulţumire reprezintă o performanţă deosebită. Un astfel de profil nu rimează deloc cu ideea de marionetă. De altfel, de problemele de sănătate ale liderului liberal se ştia mai de mult – şi aici ar putea fi o acuză care stă în picioare, de ce, dacă se cunoşteau aceste probleme, a mai fost propus – şi agravarea acestora este perfect plauzibilă. Cât despre situarea lui în sondaje cu 10 procente în urma lui Adrian Năstase… Să fim serioşi! Va dura ceva vreme până când institutele de sondare a opiniei publice din România îşi vor recăpăta credibilitatea şifonată rău de tot în ultima vreme. Rocada între Theodor Stolojan şi Traian Băsescu schimbă complet regulile jocului. Adrian Năstase se vede în faţa celui mai negru coşmar al său: o confruntare directă cu “marinarul”. Probabil că în faţa ochilor îi rulează deja păţania colegului său de cabinet, Mircea Geoană. Alianţa a gestionat foarte bine criza. Theodor Stolojan a numit în fruntea partidului nu pe distinsa doamnă Mona Muscă – un lider acceptat de toată lumea -, ci chiar pe liderul facţiunii rivale, Călin Popescu Tăriceanu. Liberalii l-au invitat oficial pe Traian Băsescu să candideze la preşedinţie, urmând ca ei să primească fotoliul de premier, exact ce-şi dorea gruparea Tăriceanu-Patriciu. Astfel, în loc să se dezmembreze prin dispariţia unuia dintre piloni, construcţia politică a Opoziţiei iese chiar mai întărită. Rezistând unei crize de asemenea proporţii, se demontează teoria că Alianţa este un produs artificial gata să se rupă la prima bătaie de vânt. În planul confruntării politice, schimbarea lui Stolojan cu Băsescu este în beneficiul Alianţei, care are astfel un candidat mult mai puternic şi mai bătăios, cu un potenţial uriaş de “locomotivă”. În plus, impactul emoţional al problemelor de sănătate ale liderului liberal va duce la convertirea unei bune părţi a nehotărâţilor. Dacă meciul Năstase-Stolojan era unul posibil de jucat, poate cu un avantaj pentru liderul partidului de guvernământ, meciul Năstase-Băsescu cred că va fi fără istoric. Băsescu este un candidat exact opus lui Adrian Năstase: popular în mod natural, luptător înnăscut, învingător, fără ca asupra lui să cadă vreo suspiciune, bun negociator, diplomat abil. Încercările de compromitere din ultima vreme a primarului Capitalei denotă faptul că liderii PSD erau la curent sau cel puţin intuiau această mişcare. Din păcate, nu au făcut decât să-l victimizeze şi mai mult pe Băsescu, oferindu-i muniţie din belşug pentru războiul care, oficial, va începe în această lună. Iar ideea că Băsescu îi va dezamăgi pe bucureşteni renunţând la primărie pentru Cotroceni nu prea ţine. În primul rând, la ultimele alegeri, Băsescu a beneficiat de un vot în primul rând politic, nu unul acordat pentru meritele sale de gospodar. Ca atare, majoritatea votanţilor săi îl vor sprijini necondiţionat. În al doilea rând, aici nu se aplică modelul Ciorbea, întrucât Băsescu pleacă pe o funcţie în care trebuie să fie ales, nu numit. Probabil că sloganul lui va fi “Am scăpat Capitala de PSD, acum ajutaţi-mă să scap România”. Dacă Opoziţia şi-a jucat foarte bine cărţile, reuşind şi să spargă blocada informaţională instituită de PSD, partidul de guvernământ a fost prins din nou pe picior greşit. Dacă reacţiile oficiale nu aveau cum să fie altfel decât politicoase şi diplomatice, cele neoficiale au fost dezamăgitoare. Ceata de aplaudaci s-a repezit asupra lui Stolojan ca o ceată de corbi flămânzi asupra unui cadavru, în atacuri agresive, unele de-a dreptul suburbane. Aceste lături nu au făcut decât să crească spontan simpatia faţă de liderul liberal şi Alianţa D.A. Adrian Năstase a gafat iar la capitolul imagine. A apărut la fel ca după eşecul de la locale, pământiu la faţă şi cu un discurs violent, făcându-l pe Traian Băsescu, printre altele, “mitocan”. Această ieşire trădează teama de un adversar care, până acum, s-a dovedit fatal PSD. Partidul de guvernământ va trebui acum să-şi schimbe radical strategia de campanie. Are în faţă un adversar redutabil, deja experimentat în rolul de victimă a partidului de guvernământ. Cu un Băsescu blocat la primărie, PSD putea să defileze triumfal şi să lupte numai în acele bătălii care îi conveneau. Acum însă Băsescu se va afla în prima linie, faţă în faţă cu Adrian Năstase. Iar din prima linie, Băsescu va putea juca cel mai bine rolul de locomotivă pentru toţi candidaţii Alianţei, ridicând scorul electoral.
