Teoretic, ţintirea inflaţiei este obiectivul Băncii Naţionale. Numai că ea continuă să păstreze ţinta de 5%, asta în ciuda faptului că majoritatea specialiştilor se pronunţaseră asupra imposibilităţii atingerii acestei ţinte.
Recent, misiunea FMI din România a anunţat că o ţintă de 6,5% ar fi perfect realizabilă pentru anul acesta. De altfel, inflaţia pe ianuarie anunţată de INS spulberă orice iluzie că am mai putea avea o inflaţie pe 2006 sub 6%.
Cu doar două zile înainte ca INS să facă public rezultatul calculelor privind inflaţia din ianuarie, BNR a anunţat un pachet de măsuri monetare şi decizia de a lăsa neschimbată ţinta de inflaţie: 5% plus sau minus un punct procentual. Dacă înainte de comunicatul statisticii, analiştii din piaţă erau sceptici în privinţa acestei ţinte de inflaţie, acum părerile converg: anul 2006 nu se va încheia cu o creştere medie a preţurilor de sub 6%.
Tot înainte…
Consiliul de Administraţie al BNR consideră că menţinerea ţintelor de inflaţie anunţate anterior, de 5% pentru anul 2006 şi 4% pentru 2007, în condiţiile implementării imediate a unui ansamblu de politici economice restrictive şi oferirea unei perspective pe termen mediu, pot ancora mai bine anticipaţiile, asigurând astfel realizarea mai uşoară a dezinflaţiei efective şi a procesului de convergenţă cu Uniunea Europeană – nota BNR în comunicatul din 8 februarie.
Majorarea programată a preţurilor la utilităţi, îndeosebi la energia termică şi electrică, este cea care aduce cele mai multe presiuni inflaţioniste, iar aceasta va conduce cu siguranţă la inflaţie peste aşteptările BNR.
Este posibil acum ca BNR să aştepte din partea guvernului un calendar al scumpirilor preţurilor administrate şi abia apoi să revizuiască ţinta de inflaţie, acceptând un derapaj mai mare anul acesta pentru a salva ţinta de inflaţie anul viitor.
Chiar şi aşa, rămâne întrebarea – de ce se cramponează BNR într-o ţintă oricum imposibil de atins? Mai ales că ar fi deja a doua ratare a BNR, după ce anul trecut a depăşit ţinta de inflaţie iniţială cu 1,6 procente şi pe cea rectificată cu 1,1 procente cu consecinţe destul de neplăcute privind credibilitatea proprie. De altfel, sugestia FMI a fost clară, o ţintă de 6,5 ar fi perfect fezabilă, ceea ce ar reprezenta oricum o performanţă onorabilă, însemnând o reducere cu 2 procente.
Pe de altă parte, păstrarea unei ţinte prea ambiţioase poate duce la “demoralizare” şi să aibă chiar un efect inflaţionist, în ideea că “dacă tot nu ne încadrăm în ţintă…”
“În plus, majorările programate ale unor preţuri administrate ar putea să adauge încă 2,5-3 puncte procentuale la rata inflaţiei din acest an. În lipsa unor măsuri imediate, situarea ratei inflaţiei la sfârşitul anului 2006 cu mult peste ţintă este deja încorporată în aşteptările operatorilor”, se arată în concluziile echipei conduse de Emmanuel van der Mensbrugge, şeful delegaţiei FMI, aflată în inspecţie în România.
O politică ambiguă şi ineficientă
Surprinde însă decizia luată recent de BNR de a ridica dobânda de intervenţie, alimentând din nou elanurile speculative. Dobânzile atractive de pe piaţa românească pot aduce din nou capitaluri speculative, cu efect exact contrariu intenţiilor BNR. Procedând astfel, ea arată că este mai preocupată de cursul valutar şi de deficitul bugetar (măsura de majorare a dobânzilor are ca efect reducerea consumului şi creşterea economisirii).
Toate acestea se vor simţi pe partea de creditare, unde am putea asista la mici creşteri de dobânzi. Chiar dacă pe termen scurt structura pe valute a creditului a fost modificată, experienţa altor ţări arată că eficienţa unor măsuri în genul celor luate de BNR este scăzută pe termen lung. “În România, cererea de credite se menţine ridicată, astfel încât atât împrumutaţii, cât şi împrumutătorii vor continua să fie stimulaţi să identifice canale alternative de finanţare. Într-adevăr, unele bănci româneşti au început deja să se adapteze noului mediu”, spun oficialii FMI. Mai mult, restricţiile asupra creditului bancar ar putea să fi favorizat sectorul financiar nebancar. Indicatorii de stabilitate financiară (FSI), calculaţi de experţii Fondului, arată că sectorul bancar este capabil să absoarbă şocuri adverse, dar e bine ca BNR să acorde atenţie vulnerabilităţilor pe termen mediu. “Rentabilitatea capitalului şi ratele de adecvare sunt ridicate, în timp ce indicatorii privind creditele neperformante rămân la niveluri moderate. Sistemul bancar manifestă rezistenţă la impactul direct al modificării ratelor dobânzilor şi cursului de schimb, dar expunerea indirectă prin portofoliul de credite este mult mai dificil de evaluat şi trebuie să fie reflectată în niveluri ridicate ale indicatorilor de capital şi în practici conservatoare de constituire a provizioanelor. În plus, expansiunea economică puternică şi creşterea rapidă a creditului din ultimii ani au contribuit la menţinerea unui nivel scăzut al indicatorilor privind creditele neperformante. Pe măsură ce creşterea economică încetineşte, tinzând către niveluri mai sustenabile, iar portofoliul de credite ajunge la scadenţă, indicatorii privind creditele neperformante se pot majora semnificativ”, atrag atenţia reprezentanţii FMI.
BNR îşi riscă credibilitatea
România are nevoie de un set de politici monetare clare şi coerente care să ducă la efecte concrete, în primul rând în privinţa dezinflaţiei şi a reducerii deficitului de cont curent, spun concluziile preliminare ale misiunii reprezentanţilor Fondului în România. “Politica monetară pare să fie mult împovărată de obiective conflictuale, subminând capacitatea BNR de a-şi atinge obiectivele de inflaţie”, atrag atenţia oficialii FMI. Aceştia susţin că liberalizarea contului de capital şi adoptarea recentă a regimului de ţintire a inflaţiei au pus BNR într-o dilemă: să combată inflaţia prin majorarea ratelor dobânzilor sau să lase cursul de schimb în voia lui, riscând presiuni mari pe euro (ceea ce ar fi dus la presiuni ale exportatorilor). “Rata dobânzii de politică monetară şi cea efectivă continuă să fie negative în termeni reali. Menţinerea compromisurilor la nivelul politicii monetare a transmis publicului semnale contradictorii, punând în pericol credibilitatea noului regim de politică monetară”, mai spun reprezentanţii FMI. Aceştia sunt de părere că Banca Naţională mai are de lucru la capitolul prognoze, atâta vreme cât, la doar 4 luni după ce ţinta de inflaţie a fost revizuită în sens crescător, aceasta a şi fost depăşită. Experţii Fondului Monetar afirmă că marele examen pe care îl are acum de trecut Banca Naţională este cel al credibilităţii populaţiei. “Este puţin probabil ca reducerea inflaţiei la nivelul ţintei BNR de 5% la sfârşitul anului 2006 să fie fezabilă, având în vedere impactul derapajelor recente asupra aşteptărilor inflaţioniste, precum şi impactul întârziat al relaxării monetare şi al creşterilor salariale din a doua jumătate a anului 2005.”
Impresia pe care o lasă astfel Banca Naţională este că va continua politica de anul trecut de jonglare cu mai mulţi pepeni. Anul trecut a ratat din acest motiv toate ţintele şi a avut o contribuţie decisivă la ratarea ţintei de inflaţie şi la reducerea creşterii economice şi nu văd de ce anul acesta ar avea alte rezultate.(C. B.)
