În loc de a naşte într-un spital, Heidi Temple l-a născut pe micuţul Logan într-o cadă pneumatică din sufragerie, în faţa şemineului, ea şi soţul său fiind asistaţi de două moaşe calificate.
“A fost extraordinar”, a spus Heidi Temple, care locuieşte în San Anselmo, California. “A fost mult mai relaxant, fără obişnuitul stres pe care îl resimţi într-un spital. Le-am chemat pe moaşe şi ele au venit imediat. Amândouă au fost foarte atente şi mi-au transmis o stare de linişte.”
Soţii Temple fac parte dintr-un grup din ce în ce mai mare de oameni care aleg să nască acasă împreună cu moaşele, într-un mod cât mai natural, în loc să experimenteze naşterea într-un spital. Acest trend creşte încet, dar sigur. În conformitate cu datele de la Centrul Naţional pentru Statistică Medicală (National Center for Health Statistics) din 2003, cel mai recent an pentru care sunt disponibile datele statistice complete, opt procente din femeile însărcinate din Statele Unite au născut având alături o moaşă, faţă de numai patru procente în 1990. Naşterile asistate de moaşele calificate au început să crească începând cu 1975.
Legile care reglementează regimul moaşelor variază de la un stat la altul, după cum variază şi reglementările privind acoperirea costurilor de către asigurările sociale.
În general, majoritatea asigurărilor acoperă naşterea cu ajutorul moaşelor, cu condiţia ca acestea să fie calificate în conformitate cu legile statului respectiv şi lucrează într-un spital sau într-o casă de naşteri autorizată. Nu toate moaşele sunt certificate, acestea fiind numite uneori şi asistente de moaşă.
Asigurările sunt reticente atunci când este vorba de moaşe neacreditate sau care asistă naşterile la domiciliu şi cele care în general nu lucrează într-un spital.
Dar alegerea unei moaşe este mai mult decât o simplă alegere a unui “furnizor de servicii de îngrijire” sau a decide între a naşte acasă sau la spital, reprezintă o schimbare a modului în care femeile abordează sarcina. Cu toate că moaşele calificate sunt autorizate să prescrie medicamente, în general ele încurajează naşterile naturale fără ajutorul medicamentelor şi se bazează în special pe remedii naturale.
Redus la esenţă, reprezintă o respingere a imaginii tradiţionale a sălii de operaţii pline de oameni, cu o asistentă la căpătâiul patului de operaţie gata să administreze calmante şi un grup de oameni care strigă “Împinge!”.
Totuşi, cum sarcina şi naşterea implică unele dintre cele mai mari costuri, o familie trebuie să verifice bine înainte dacă ele sunt acoperite de asigurător. WellPoint Inc., unul dintre cei mai mari asigurători de sănătate din Statele Unite, spune că acoperirea acestor cheltuieli diferă de la localitate la localitate şi de planul de asigurare ales.
Aetna Inc.spune că are contracte cu moaşe care asistă naşterile în spitale sau în centrele de sănătate, dar nu şi naşterile la domiciliu, cu excepţia oraşelor New York şi Washington sau oriunde în lume este obligatoriu prin lege. În cazul lui Heidi Temple, de la care a pornit acest articol, asigurătorul acoperă 80% din cheltuieli.
UnitedHealth Group Inc. acoperă atât naşterile la spital sau într-un centru autorizat, cât şi naşterile la domiciliu. Beneficiile sunt, în general, identice pentru mamele care aleg să nască într-un spital cu un doctor ginecolog şi mamele care nasc acasă asistate de moaşe.
Cea care doreşte să apeleze la moaşe trebuie să verifice dacă în zona respectivă ele există, deoarece nu sunt peste tot. În unele zone ale ţării, cabinetele ginecologice au fost forţate să renunţe la moaşe pentru a mai reduce din costuri. Acolo unde sunt disponibile, preţurile variază în funcţie de localitate şi practician.
Deşi preţurile sunt mult mai scăzute decât la o naştere într-un spital, alegerea unei moaşe este motivată în principal de sistemul de valori propriu. Cuplurile care aleg să nască în acest mod descriu experienţa lor ca fiind “lină”, “liniştită” “romantică”.
“În timpul travaliului, moaşele nu mi-au spus nimic. Pe măsură ce lucrurile avansau, ele s-au asigurat că este totul în regulă. Era un sentiment foarte reconfortant că fac totul singură”, a declarat Heidi Temple. Soţul ei spune că prezenţa discretă a moaşelor i-a oferit suficientă încredere şi a descris întreaga experienţă ca fiind “cea mai deosebită”, una foarte “privată”.
Un alt aspect al naşterilor asistate de moaşe este că femeile nasc în acele poziţii care le fac să se simtă confortabil. În cadă, în pat alături de soţ, în piscină… În afară de eventuala apariţie a unor probleme medicale, naşterile sunt cât se poate de naturale. Mai natural decât atât nu se poate, spun mamele care au născut cu ajutorul moaşelor.
Ce se întâmplă în România?
La noi, există numeroase mame care nasc acasă. Din păcate însă, nu este vorba de o alegere în cunoştinţă de cauză, ci, din contră, de lipsă de asistenţă medicală, de lipsă de informaţii… Altfel, se preferă desigur naşterea la spital şi prin cezariană, deşi medicii ginecologi nu recomandă această procedură decât în cazuri excepţionale.
Mai nou, profesia de moaşă a ajuns să fie reglementată şi în România şi există deja patru facultăţi “de moaşe” la Bucureşti, Cluj, Sibiu şi Iaşi. Ministerul Educaţiei a decis, prin Adresa 27.424/martie 2003, ca, începând din anul universitar 2003-2004, pregătirea moaşelor să se realizeze în regim de învăţământ universitar, prin programe de studii de patru ani, la sfârşitul cărora se obţine diploma de licenţă, iar asistenţii medicali generalişti se vor pregăti trei ani în cadrul colegiilor universitare, studiile urmând să se finalizeze cu examen de absolvire. Potrivit MEdC, aceşti absolvenţi vor putea obţine şi diploma de licenţă dacă urmează ulterior încă un an de pregătire, după care ei pot accede chiar la studii postuniversitare şi la carieră didactică. Culmea este că mult-invocatele directive UE în această problemă nu există! Nici un acord sau directivă europeană nu impune şi nici măcar nu recomandă ca formarea iniţială a asistenţilor medicali generalişti sau a moaşelor, care doresc să profeseze în statele membre UE, să fie de studii de trei sau patru ani. În ţările civilizate din Europa, unde diferenţele dintre sat şi oraş nu sunt cuantificate decât în numărul de locuitori, pentru a urma şcoala de asistent medical un candidat TREBUIE SĂ FIE ABSOLVENT AL UNEI ŞCOLI CU O DURATĂ DE 10 ANI. Cum nici un absolvent a cel puţin 10 clase nu poate merge la facultate, este evident că pentru a se califica ca nursing sau moaşă el urmează doar şcoli de nivel mediu. Comisiile de specialitate ale celor două Camere ale Parlamentului consideră că adresa MEdC şi proiectul ordonanţei de urgenţă nu sunt în conformitate cu normele şi practicile UE şi solicită analizarea şi revizuirea adresei MEdC, astfel încât, în perspectiva integrării în Comunitatea Europeană, România să nu blocheze, prin norme singulare în UE, libera circulaţie, cu dublu sens, a profesiilor de nursing sau moaşe. De asemenea, se cere să nu se renunţe la învăţământul postliceal cu profil medico-farmaceutic.
