Desi ne aflam aproape cu un an înainte de alegerile generale, febra acestora pare a se fi instalat deja la nivelul clasei politice care încearca sa-si inflameze, independent de culoarea politica si poate putin prea devreme, electoratul dezamagit.
Una din propunerile PSD, mai mult sau mai putin bine primita de opozitie se refera la introducerea votului uninominal pentru Senat. O idee buna sau mai putin buna, asta ramâne sa vedem în continuare. În orice caz, însa, pot spune ca nu este o idee noua. Şi asta nu pentru ca membrii si voluntarii Asociatiei Pro Democratia cer schimbarea sistemului electoral de cel putin 8 ani. Nu este o idee noua pentru ca reprezentantilor acestei organizatii li se promite, de fiecare data înainte de alegeri, de catre un partid sau altul, sau de ce nu de catre toate, sprijin în vederea schimbarii sistemului electoral. Promisiunile apar inevitabil înaintea campaniilor electorale, raspunsul este întotdeauna acelasi, “noi am încercat, ceilalti nu au vrut”, iar proiectul schimbarii sistemului electoral este din nou lasat pentru legislatura urmatoare. Un scenariu deja binecunoscut, de la care PSD-ul se pare ca nu vrea sa faca exceptie.
În fapt, PSD-ul ar fi putut, la orice moment, sa accepte schimbarea sistemului de vot într-unul uninominal, dintr-un motiv foarte simplu: este cel mai puternic partid românesc, ca numar de membri si organizare teritoriala, în consecinta este singurul care are de câstigat din trecerea la sistemul uninominal. Si asta pentru ca adoptarea sistemului uninominal, chiar daca se va aplica doar uneia din camerele Parlamentului, va însemna un adevarat cutremur pentru scena politica româneasca, din care PSD-ul nu ar avea decât de câstigat. Motivul, dincolo de speculatiile jurnalistilor, tine de una din legile stiintelor politice, enuntata, acum mai bine de 30 de ani, de catre Maurice Duverger: a) reprezentarea proportionala tinde sa creeze un sistem pluripartid, cu formatiuni independente si rigide, b) reprezentarea majoritara în doua tururi duce la un sistem pluripartid, cu formatiuni independente dar suple, c) reprezentarea majoritara într-un tur tinde sa conduca la un sistem bipartidist. Acest din urma tip, uninominal într-un tur, favorizeaza asadar formatiunile mari, eliminând din cursa partidele mici. Nici aliantele nu au în aceste conditii mai multe sanse, motiv pentru care nu putem sa nu ne întrebam care a fost motivul grabei cu care PNL s-a grabit sa-si anunte acordul pentru aceste schimbari.
În fapt, partidul de guvernamânt joaca înca o data de pe pozitii forte, obligând cel mai puternic contracandidat, alianta PNL-PD, sa fie de acord împotriva propriei vointe si propriului interes. Iar acestia trebuie sa spuna DA, data fiind asteptarea foarte mare a electoratului pentru introducerea sistemului majoritar într-un tur, deoarece asteptarea a fost creata, în mod paradoxal, si de catre actuala opozitie care a adoptat la nivel de discurs ideea votului uninominal, fara sa încerce sa genereze o dezbatere reala asupra avantajelor si dezavantajelor pe care le implica.
În contextul încare sondajele de opinie indica un procent de 60% din totalul electorilor care se pronuntaîn favoarea votului uninominal este greu, daca nu imposibil, pentru PNL, PD sau oricine altcineva sa se pronunte împotriva. Însa, din pacate, cei mai multi dintre cei care doresc adoptarea sistemul majoritar într-un tur nu cunosc dezavantajele acestuia (populismul în primul rând) si doresc schimbarea votului pe lista ca un gest revolutionar. Se spera, asadar, într-o curatare a clasei politice prin eliminarea clientelismului de partid, iar “votul uninominal” a devenit un soi de incantatie magica de la care se asteapta adevarate minuni.
Însa clasa politica va ramâne în mare masura aceeasi, cei alesi la Senat vor fi în mare parte baronii locali care au un capital de imagine si financiar suficient pentru a-i propulsa în noul parlament.
De pierdut vor avea însa toate celelalte partide cu exceptia PSD-ului si, pe termen lung chiar si acesta, la capitolul disciplina de partid. Pentru ca si asa pare din ce în ce mai dificil pentru PSD sa vorbeasca pe o singura voce (drept dovada, a încetat complet sa mai vorbeasca, intrând într-un tip de comunicare unilaterala prin intermediul exclusiv al comunicatelor de presa), iar introducerea votului uninominal si implicarea solitara în campania electorala a oamenilor din partid îi va face pe acestia imposibil de controlat, minând treptat asul din mâneca PSD, adica organizarea teritoriala foarte puternica.
Mai mult decât atât, insistând pentru adoptarea votului uninominal, PSD risca sa-si piarda cel mai puternic aliat, în speta UDMR, cel mai mare beneficiar al redistributiei în sistemul proportional.
Cu alte cuvinte, daca la alegerile viitoare vom vota nume si nu liste de partid, cel putin la Senat, va fi una din primele victorii ale societatii civile, care se face, asa cum arata sondajele de opinie, ecoul dorintei populare. Din pacate însa, va fi o victorie amara, din care aproape cu totii vom avea de pierdut, în primul rând electoratul care va fi, o data în plus, dezamagit de mitul salvarii. Pentru ca, în ultima instanta, asta este votul uninominal: un mit al salvarii, care însa se va dovedi ca, o data pus în practica, nu este suficient pentru a aduce curatarea dorita a clasei politice. Dimpotriva va spori clientelismul si amatorismul în politica.
Publicat în : Politica interna de la numărul 9
