În ultima vreme am tot citit diverse analize prin care se acreditează ideea că actuala creştere economică nu este sănătoasă deoarece nu reuşeşte să creeze locuri de muncă. Asta în condiţiile în care sunt pline ziarele de articole în care se anunţă planuri mari de angajări, de ordinul a sute sau chiar mii de persoane.
Unde este adevărul? În… economie. Una dintre butadele cele mai savuroase despre statistică spune că aceasta este ştiinţa care, în situaţia în care eu mănânc doi pui şi altcineva nu mănâncă nimic, se cheamă că am mâncat fiecare un pui. Din această cauză, datele statistice trebuie privite într-un context, şi nu interpretate ad litteram.
Creşterea economică şi numărul de salariaţi
Trebuie să fii orb să nu vezi că găsirea unui angajat mai de Doamne-ajută este o aventură din ce în ce mai dificilă. Sunt zone în care şomajul este 0 şi sunt aduşi angajaţi de la zeci de kilometri. În multe domenii, salariile şi beneficiile oferite angajaţilor cresc precum Făt-Frumos din poveste. Multe companii angajează fără discernământ studenţi, proaspeţi absolvenţi, în care mai investesc apoi mii de euro ca să-i pregătească şi apoi aceştia să plece pentru 50 de euro în plus la salariu.
Bun, dacă apar noi locuri de muncă, de ce nu se regăsesc ele în statistică? Aici răspunsul este mult mai simplu. Fiindcă dispar altele. Lohnul şi industria uşoară şi-au cam trăit traiul, asta ca să dau doar un singur exemplu. În loc să robotească la maşina de cusut pe trei milioane pe lună, femeile preferă să plece în Spania la făcut curăţenie pe douăzeci de milioane pe lună. Astfel că, deja, sunt companii care au adus muncitori din străinătate dispuşi să accepte condiţii pe care românii le refuză acum.
Aşa se explică şi creşterile salariale mari care apar în statistici, mult peste creşterile productivităţii muncii. Dispărând locurile de muncă prost plătite şi crescând numărul locurilor de muncă bine plătite, media salariului creşte corespunzător.
Fenomenul migraţiei coroborat cu modificările structurale din economie au făcut ca anumite zone să rămână pur şi simplu fără angajaţi. În construncţii şi IT, de exemplu, este foarte greu să găseşti oameni. Fie din cauza migraţiei, fie din cauza concurenţei care oferă 50 de euro în plus la salariu.
De aceea şomajul rămâne constant – mă rog, modalitatea de calcul a acestuia nu mi se pare cea mai înţeleaptă, este totuşi indicatorul de bază. O parte dintre disponibilizaţi pleacă în străinătate, o altă parte se întorc şi-şi găsesc loc în economie…
Pe de-o parte, este un lucru bun fiindcă astfel cresc salariile din România şi, implicit, nivelul de trai al populaţiei. Pe de altă parte însă, vorbim şi de o creştere artificială datorită absenţei concurenţei, creştere care se regăseşte şi în creşterea preţului unor produse şi servicii dincolo de un anumit prag.
Cu numărul de salariaţi se petrece acelaşi lucru care s-a petrecut în urmă cu câţiva ani cu exporturile. Toată lumea se plângea că vor muri exporturile. Nu numai că nu au murit, dar au acum creşteri de două cifre şi au crescut aproape de patru ori faţă de perioada în care păreau limitate la opt miliarde de euro.
Aşadar, nu numai că apar locuri de muncă, dar ele sunt mai bine plătite şi cu condiţii mult mult mai bune decât în urmă cu câţiva ani. Dispar în schimb locurile de muncă prost plătite din lipsă de candidaţi, dar şi dintr-o evoluţie normală a economiei. Deşi avem creştere economică, fenomenul migraţiei continuă la baza societăţii. Din fericire, pleacă oameni fără o calificare deosebită care se vor întoarce peste câţiva ani calificaţi şi cu o altă mentalitate.
Creşterea PIB-ului
În 2006, economia românească a depăşit în sfârşit pragul celor 100 de miliarde de euro, având o creştere economică de 7,7%, una semnificativă. Construcţiile au dus greul acestei creşteri, şi probabil că vor continua să-l ducă şi mai departe.
Produsul Intern Brut (PIB) estimat pentru 2006 a crescut cu 7,7% faţă de anul anterior, cu puţin sub aşteptările analiştilor, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS).
PIB-ul estimat pentru anul trecut a însumat 342,418 miliarde lei preţuri curente. Creşterea economică pe ultimul trimestru din 2006 a fost de 7,7%, faţă de cea din aceeaşi perioadă a anului 2005. PIB-ul a fost estimat la 112,475 miliarde lei pentru trimestru al patrulea din 2006.
Majoritatea analiştilor vedeau o creştere a PIB cu 8% în 2006 comparativ cu anul precedent, care corespundea unui avans de aproximativ 8,5% în trimestrul al patrulea al anului trecut faţă de acelaşi interval din 2005, pe când restul analiştilor estimau o creştere puţin mai mică.
Şeful departamentului de dezvoltare al Raiffeisen Bank România, Ionuţ Dumitru, care a estimat o creştere a Produsului Intern Brut cu 8% în 2006, a menţionat că rezultatul bun de anul trecut a avut la bază creşterea puternică a sectorului de construcţii şi a industriei, care este puţin probabil să se repete şi în 2007.
“Industria a crescut în 2006 cu 7% faţă de anul precedent, dar în 2005 creşterea acestui sector a fost foarte slabă. În 2007 e puţin probabil ca industria să crească iar cu 7%, ci mai degrabă cu circa 5,5%, ceea ce ar atrage o creştere mai mică a PIB”, a spus Dumitru.
Economistul-şef al ING Bank România, Florin Cîţu, a dat aceeaşi estimare privind creşterea PIB din 2006, cu 8%, pe care a explicat-o prin capitalul pierdut în urma inundaţiilor din 2005, care a făcut ca Produsul Intern Brut să înregistreze un spor mai mare anul trecut.
Economistul-şef al ABN Amro Bank România, Radu Crăciun, şi analistul Finansbank Melania Hăncilă au estimat, de asemenea, o creştere cu 8% a PIB în 2006.
Economistul Florian Libocor a estimat creşterea Produsului Intern Brut din 2006 la 7,8%, iar profesorul de economie Daniel Dăianu a afirmat că avansul acestuia s-a situat între 7,5 şi 8%. “Nu cred că ritmul de creştere a PIB din 2006 a fost mai mic de 7,5%, însă estimările privind un avans de 8% mi se par cam optimiste. Oricum, este greu de dat o estimare exactă înainte de a dispune de toate datele, pentru că sunt mulţi factori care intră în discuţie”, a spus Dăianu.
Preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP), Ion Ghizdeanu, afirmă că pentru anul 2007 “menţinem estimarea de 6,5%, dar aşteptăm datele de la INS privind structura PIB pe ramuri. Aici ar putea să apară influenţe”. Şeful delegaţiei FMI care a vizitat România, Emanuel Van der Mensbrugghe, anunţa că dezvoltarea economică a ţării noastre se va situa în acest an la puţin sub 7%, după ce anul trecut s-a plasat la 7,7%. Asta pentru că există semnale potrivit cărora ritmul de creştere economică se va păstra alert şi în acest an.
Preşedintele CNP a mai arătat că sectorul construcţiilor rămâne puternic, ţinând cont de semnale favorabile înregistrate chiar din prima lună a anului. “În industrie, prima lună indică menţinerea unui ritm puţin sub 5%, dar agricultura nu este urmărită lunar. Iar în servicii nu sunt publicate toate datele.” Anterior publicării datelor INS privind PIB, cei mai mulţi analişti prognozau o creştere de circa 8%, ţinându-se cont în special de rezultatele obţinute în primele trei trimestre – 7,8% creştere PIB. Ceea ce, în opinia lui Ghizdeanu, înseamnă că “influenţa de preţ din ultimul trimestru al anului trecut a fost mai mare decât cea luată iniţial în calcul. Dar nu preţurile din inflaţie, ci acelea din economie. Spre exemplu, preţurile din industrie sau ale bunurilor de capital. Un strung, dacă se scumpeşte, nu afectează inflaţia”.
Creşterea veniturilor bugetare
Ceea ce este mai important este creşterea veniturilor bugetare, care încep să se apropie de pragul sănătos de 35%, semn că introducerea cotei unice este un succes deplin şi toate criticile la adresa ei s-au dovedit neîntemeiate. Din păcate însă, guvernul se dovedeşte incapabil să cheltuie eficient aceşti bani suplimentari. Anul trecut, pe primele luni se înregistra un excedent bugetar de 2% din PIB, excedent cheltuit în ultimele două luni nu este foarte clar pe ce. Aceasta a atras un val nou de critici din partea FMI şi a comisarului european Almunya, critici o parte întemeiate, o parte exagerate, trădând un conservatorism inadecvat datelor economiei româneşti. Mi se pare cel puţin ciudat să propui în continuare creşterea cotei unice în condiţiile în care veniturile bugetare cresc anual în procente sănătoase, iar guvernul este oricum incapabil să cheltuie banii.
