Prin formarea agenţilor publici locali se are în vedere formarea specifică a agenţilor publici şi în mod special a celor de la nivel local, deosebită de a altor tipuri de angajaţi. Între formare şi recrutare există, în cele mai multe cazuri, o stransă legătură, în sensul că recrutarea se realizează în funcţie de anumite condiţii legate de nivelul formării.
GERMANIA
Condiţia principală pentru a accede la cariera de funcţionar este calificarea profesională specifică impusă de carieră.
Procedura de recrutare a funcţionarilor este complexă fiind parcurse o serie de etape. De exemplu, funcţionari superiori, după obţinerea diplomei universitare, trebuie să efectueze un stagiu de 2-3 ani, la finalul căruia sunt supuşi unui examen teoretic şi practic.
AUSTRIA
Procedurile de recrutare depind de tipul de funcţie. Posturile superioare care cer o diplomă universitară presupun, de cele mai multe ori, susţinerea unui concurs, a unor teste de competenţă şi a unui interviu. Pentru selecţia personalului ce vizează posturi mai puţin calificate, procedura nu este atat de strictă/formală, limitându-se la evaluarea aptitudinilor personale şi profesionale printr-un singur interviu. Agenţii publici locali nu beneficiază de o formare specializată. Formarea este facultativă, doar dacă nu se impune o dispoziţie cu caracter obligatoriu din partea autorităţilor publice.
BELGIA
În general recrutarea agenţilor publici locali se face prin concurs sau prin examen în urma cărora se întocmesc liste de aptitudini, urmând să fie supuse nominalizării de către consiliul local. Formarea agenţilor decizionali locali nu este organizată sistematic sau centralizat. Aceasta este asigurată atât de institute regionale, cât şi de universităţi.
CIPRU
Colectivităţile sunt obligate să-şi stabilească un regulament care să conţină prezentarea procedurilor de recrutare. Selecţia se realizează prin probă scrisă şi interviu. Cursurile de formare sunt organizate de către universităţi sau instituţii publice specializate.
DANEMARCA
În Danemarca, selecţia agenţilor locali nu este formalizată. Sistemul de recrutare nu este cu nimic diferit de cel aplicat în sectorul privat: după aplicare, recrutarea se face prin interviu pe baza dosarului (diplomă, curriculum vitae, recomandări). Legea nu prevede dreptul la formare pentru agenţii locali. Formarea continuă este asigurată doar la cererea angajatorului.
SPANIA
Principiile şi regulile de bază în materie de recrutare şi formare sunt stabilite la nivel statal, iar comunităţile locale le pot adapta şi completa, cu condiţia să se respecte cadrul juridic impus. Astfel, în ceea ce priveşte recrutarea funcţionarilor locali, comunităţile nu au dreptul să impună exigenţe particulare legate de limbă (mai ales cea a comunităţii) sau de diplomă. Concursul, prin probă scrisă şi/sau interviu, este regula generală de selecţie atât pentru funcţionari, cât şi pentru contractualii permanenţi. Formarea este asigurată de către Institutul Naţional de Administraţie Publică pentru funcţionarii de stat, iar pentru funcţionarii de la nivel local, de către institutele locale de administraţie.
ESTONIA
Pentru a deveni agent public local, candidatul trebuie să îndeplinească mai multe condiţii: diplome, cunoaşterea foarte bună a limbii estoniene, cunoştinte de drept civil şi vârsta minimă de 21 de ani pentru funcţii superioare. Posturile sunt deschise şi pentru spaţiul comunitar, cu excepţia posturilor ce presupun exerciţiul autorităţilor publice şi vizează interesul general. În 1999, a fost adoptat un Cod Etic sub forma unui apendix la legea privind funcţia publică din 1996. Recrutarea se face fie prin probă scrisă, fie prin interviu. Formarea este un drept recunoscut agenţilor publici locali fiind finanţată de către autorităţile locale. Centrul Naţional de Administraţie Publică asigură formarea personalului din administraţia generală şi locală. Colectivităţile locale sunt îndreptăţite la rândul lor, să apeleze la alte organisme.
FINLANDA
Aplicând principiul autonomiei locale, comunele decid nominalizarea propriilor agenţi publici şi a propriilor angajaţi. În privinţa recrutării, aceasta urmează un proces formal, se realizează prin interviu în urma evaluării aptitudinilor, a capacităţilor, a meritelor şi a diplomelor. Legea finlandeză nu prevede un drept la formare. Un funcţionar nu este obligat să urmeze ciclul de formare decât dacă îi este impus de angajator.
FRANŢA
Forma clasică de recrutare a agenţilor publici teritoriali este concursul. Derogările de la această regulă sunt limitate. În cadrul concursului, juriul alcătuieşte o listă de aptitudini cu numele persoanelor admise la acest concurs, dar şi numele celor admişi la concursul anterior, care nu au fost încă repartizaţi pe un post. Înscrierea pe o astfel de listă nu garantează repartizarea pe un post anume, aceasta fiind valabilă 3 ani. Nominalizarea cade exclusiv în sarcina colectivităţilor locale, care aleg un candidat de pe listă. Excepţiile de procedură în cazul concursului sunt prevăzute limitativ în statutul general.
GRECIA
În practică, fiecare colectivitate locală recrutează şi îşi repartizează personalul. Municipalităţile sau comunele îşi creează propriile servicii şi îşi definesc posturile necesare printr-un regulament intern supus votului consiliului. În acest timp, Guvernul preia deciziile în ceea ce priveşte efectivele. O dată cu înfiinţarea departamentelor în 1994, recrutarea se face prin concurs sau prin promovare internă pornind de la listele de priorităţi. Consiliul superior pentru selecţia personalului, înfiinţat în 1994, supraveghează procesul de selecţie şi asigură respectarea principiilor de merit, imparţialitate şi transparenţă.
UNGARIA
Guvernul stabileşte condiţiile de acces la diferite funcţii. Recrutarea este asigurată de un secretar general.
Formarea continuă este finanţată de angajatorii locali şi asigurată în parte de Institutul Ungar de Administraţie.
IRLANDA
Deşi se află în mare proporţie sub tutela statului, colectivităţile locale pot fi considerate angajatori publici autonomi: «o colectivitate locală angajează personalul pe care îl consideră necesar » (art. 157, Legea colectivităţilor locale, 2000). Ministerul Mediului, însărcinat cu controlul funcţiei publice locale, determină condiţiile de angajare pentru funcţiile publice locale de rang înalt şi controlează efectivele ansamblului agenţilor locali.
Formarea este asigurată de Institutul de Administraţie Publică şi de catre agenţii externi. Pentru administraţia publică există şi cursuri universitare specializate.
ITALIA
Principiul recrutării prin concurs se regăseşte în Constituţia italiană pentru tot personalul. Pentru a diminua costurile recrutărilor, personalul poate fi selecţionat de pe listele de plasament în funcţie de vechimea lor pe acea listă.
În virtutea art. 42 din decretul din 1993, administraţiile pot recurge liber şi la persoanele protejate (cei cu handicap fizic, invalizi de razboi…). Acest decret prevede liberul acces în administraţia publică al cetăţenilor din statele membre ale UE, atât timp cât funcţia lor nu intervine în exerciţiul direct sau indirect al autorităţii publice, nici în materie de interes naţional.
LETONIA
Modul de recrutare nu este asigurat decât pentru funcţiile superioare care sunt supuse unui concurs. Formarea continuă este obligatorie, fiind asigurată de catre ªcoala de Administraţie Publică din Letonia.
LITUANIA
Recrutarea diferă în funcţie de categoria de personal. Agenţii publici de carieră sunt recrutaţi prin concurs, cu excepţia unui caz clar definit prin lege (nominalizarea unui alt agent public de carieră al cărui post a fost desfiinţat pentru o anumită perioadă de timp). Agenţii publici de încredere sunt recrutaţi în funcţie de dorinţa primarului, a consilierului sau a consiliului municipal. Managerul public este recrutat de regulă prin concurs, dar poate fi numit şi pe încredere (personală sau politică), aşa cum prevede legea în cazurile de excepţie.
Formarea profesională este finanţată şi organizată de angajator, în acest caz municipalitatea. Astfel, o parte a bugetului municipalităţii, cuprinsă între 1% şi 5% din totalul masei salariale, este rezervată acestei formări.
LUXEMBURG
Funcţionarii şi angajaţii sunt numiţi de către Consiliul comunal, în urma controlului guvernamental, prin intermediul Ministerului de Interne. Muncitorii sunt desemnaţi de către Colegiul comunal. Recrutarea are loc prin concurs, în urma publicării disponibilităţii postului, cu excepţia recrutării interne. Legea din 15 iunie 1999 a înfiinţat Institutul naţional de administraţie publică, asigurând formarea profesională a agenţilor locali. Aceasta presupune o formare iniţială pentru o perioadă de probă de doi ani, înaintea titularizării definitive.
(Continuare în numărul următor)
