Constituţia României reglementează în art. 16 (3) dreptul persoanelor care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară de a ocupa funcţii şi demnităţi publice, civile sau militare. De asemenea se menţionează că cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
Totodată, în art. 36, 37 se menţionează dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales:
ARTICOLUL 36
(1) Cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv.
(2) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale.
ARTICOLUL 37
(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).
(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.
Autonomie locală
Pe de altă parte, legislaţia privind administraţia publică locală stabileşte că prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii.
Acest drept se exercită de consiliile locale şi primari, precum şi de consiliile judeţene, autorităţi ale administraţiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.
Cu alte cuvinte, colectivităţile locale, prin vot, sunt în măsură să desemneze primarul şi membrii consiliilor locale, în virtutea autonomiei locale, aspecte fireşti într-un sistem de descentralizare administrativă.
În aceste condiţii şi datorită neconstituţionalităţii impunerii altor condiţii cu privire la candidaţii pentru funcţiile de primar şi consilier local, după ‘90 am asistat la o perindare al neprofesionalismului prin funcţiile menţionate, este adevărat cu girul colectivităţii. Singurele care erau în măsură să formuleze condiţii cu privire la profesionalismul candidaţilor erau partidele politice care îi susţineau, condiţii de cele mai multe ori formale.
Pregătirea aleşilor locali
Mult timp s-au încercat diferite formule de profesionalizare şi pregătire a aleşilor locali, unele de succes, reuşite la modul informal de formele asociative ale autorităţilor locale (cursuri de pregătire, vizite de studiu, schimburi de experienţă etc.), altele eşuate, cum ar fi încercarea de impunere prin lege a unui nivel minim de studii. Trebuie menţionată şi pregătirea din proprie iniţiativă a multor aleşi locali.
Problematica profesionalizării administraţiei publice ar trebui abordată pornind de la rolul şi funcţiile acesteia. Astfel, în numele interesului general, statul intervine pentru a asigura satisfacerea unor nevoi prin prestarea directă a unor servicii publice foarte importante sau deficitare sau intervine pentru a stimula şi sprijini sectorul privat.
Aşadar, elementul central al acţiunii administraţiei publice este reprezentat de interesul public, binele public, interesul general, văzut ca nevoia socială specifică unei comunităţi pe care trebuie să o satisfacă administraţia publică (J. Bremond) sau ca orice necesitate socială, caracterizată ca atare de către puterea politică şi legiferată, care impune administraţiei publice activitatea specifică de organizare, funcţionare şi realizare a serviciilor publice aferente.
Cursuri de pregătire
Deşi vorbim de un sistem descentralizat, având la bază principiul autonomiei locale, statul nu poate fi indiferent faţă de capacitatea autorităţilor publice locale de a gestiona eficient problemele comunităţii.
Astfel, statul, în numele interesului general, este responsabil de crearea condiţiilor care să contribuie la creşterea nivelului de pregătire al funcţionarilor publici, dar şi al aleşilor locali. Formarea şi perfecţionarea pot fi premise ale unei activităţi eficiente.
Anul acesta, prin Legea nr. 249 din 22 iunie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, s-a realizat un pas important în direcţia pregătirii aleşilor locali, în sensul asigurării unui minim de cunoştinţe necesare desfăşurării în bune condiţii a mandatului. Astfel, legea menţionată precizează că aleşii locali au obligaţia de a participa la cel puţin un curs de pregătire în domeniul administraţiei publice locale, în decursul primului an de mandat. Se exceptează aleşii locali care au deţinut anterior un alt mandat de consilier local, consilier judeţean, preşedinte al consiliului judeţean, primar sau au exercitat funcţia de prefect, au fost funcţionari publici, au deţinut un mandat de parlamentar sau au studii economice, juridice sau administrative.
Cursurile de pregătire vor fi organizate de instituţiile abilitate de lege.
Fără alte detalieri însă, reglementarea de mai sus nu va rezolva problema profesionalizării aleşilor locali. În acest moment este necesară precizarea duratei minime a acestor cursuri (7 zile – 3 luni), instituţiile abilitate să le organizeze (INA şi centrele regionale), sursele de finanţare (bugetele locale), modalitatea de finalizare (prin examen), efectele nepromovării examenului (repetarea cursului, plata directă de către alesul local etc.).
Pornind de la prevederile legii, Institutul Naţional de Administraţie în colaborare cu Federaţia Autorităţilor Locale din România şi Uniunea Generală a Specialiştilor şi Experţilor în Administraţie Publică organizează programul de pregătire „Factori de influenţă şi elemente de suport pentru decizie şi management în administraţia publică locală“. Programul de pregătire este dedicat aleşilor locali şi funcţionarilor publici din administraţia publică locală şi se va axa pe discutarea noilor acte normative referitoare la administraţia publică locală apărute în 2006 – Statutul aleşilor locali, Statutul funcţionarilor publici, Legea administraţiei publice locale, Legea finanţelor publice locale, Legea cadru a descentralizării, legislaţia cu privire la servicii publice de iluminat public, salubrizare, alimentare cu apă etc..
Programul va fi ulterior replicat de către centrele regionale coordonate de INA, în încercarea de a se asigura o minimă pregătire pentru aleşii locali aflaţi la primul mandat.
